Cuvânt și iubire

„Sunt ciudat dar România rămâne Paradisul meu”( Ben Todică)

Vaslui 23 iulie 2015

Soarele își cam face de cap de la un timp. E toiul verii, unii au plecat deja în concediu. Dar iată că neținând cont nici de căldură și nici poamele prea din pripă coapte ce-mi dau de treabă în aceste zile fierbinți când mai degrabă aș sta în casă cu draperiile trase ori  pe banca de sub nuc, am acceptat (cu multă tragere de inimă de ce să nu recunosc), invitația domnişoarei Geta Modiga, motorul viu al Centrului Eminescu așa cum îmi place să spun de fiecare dată (deranjând pe câte un ”prieten” comun), de a merge la Vaslui în ziua de 23 iulie (Sf. Foca în calendarul ortodox),  fiind convinsă că va fi o activitate deosebită așa cum a și fost de altfel. Dar să încep cu începutul.

Asociația Bibliotecarilor din România Filiala Vaslui și Colegiul „Anghel Rugină” au organizat Colocviul Științific „Ben Todică- ambasadorul românilor de pretutindeni în dialog cu vasluenii”, moderator dr. Valeriu Lupu. Gazdă primitoare doamna Valentina Lupu președinta Asociației Bibliotecarilor din România, Filiala Vaslui cu nelipsitul zâmbet, elegantă, distinsă, a primit cu drag oaspeții de seamă scriitori, artiști plastici, profesori  și oficialități locale în spațiul generos al Sălii Multimedia de la Colegiul Economic “Anghel Rugină” din Vaslui. Au fost prezenţi domnul primar al municipiului Vaslui Vasile Pavel,  distinsul eminescolog scriitorul  hușean domnul prof. Theodor Codreanu împreună cu scriitoarea prof. Lina Codreanu, poetul și criticul literar Petruș Andrei împreună cu doamna Livia Andrei, Geta Modiga bibliotecar responsabilal Centrului Eminescu și subsemnata DS cu nevrednicie neînsemnată între atâtea persoane însemnate,  imposibil însă de trecut cu vederea chiar și de către acei care ar dori să nu mă vadă. Printre organizatorii activității țin să amintesc pe doamna prof. Vasilica Grigoraș care m-a recunosut și pe care am avut onoarea și bucuria să o cunosc, administratorul blogului „Grădina cu lecturi” unde am avut cinstea să-mi fie publicate câteva dintre scrierile mele.

Domnul Ben Todică despre care am aflat acum câțiva ani de pe net și al cărui blog http://bentodica.blogspot.ro/ îl citesc când primesc (și nu numai) linkuri spre anumite postări de la domnia sa, este un român de toată cinstea ce consideră și acum după mulți, foarte mulți ani de când a plecat din țară, că România este Paradisul său.

Născut pe meleaguri vasluiene, în comuna Puiești, satul Ezer din părinții  Aurica și Gheorge, a plecat din țară în anul 1979 și s-a stabilit în Melborne, Australia unde trăiește și în prezent. Are dublă cetățenie româno-autraliană și vorbește fluent limba italiană, engleză și bineînțeles limba română.

Artist independent, cineast, producător de emisiuni TV, jurnalist brodcaster, inginer de sunet, scriitor, director de cinmatograf, de post de radio, sudor, electronist, mașinist extracție, operator TV, zilier, proces worker și multe altele, acest român impozant cu barba neagră și ochi pătrunzători este o dovadă a faptului că există și români adevărați ce încă își iubesc țara și militează pentru promovarea și păstrarea valorilor ei chiar dacă le-a fost dat să trăiască la celălalt capăt al lumii. El ține permanent o legătură vie cu românii din țară și din diasporă prin filmele realizate, intervențiile la postul de radio și Tv dar și prin postările pe blogul domniei sale iar numele dat de prieteni de “ambasador al românilor de pretutindeni” și-l merită cu prisosință.

Dovadă adusă spre întărirea celor scrise de mine mai sus este nominalizarea în anul 2007 pentru înaltul titlu de „Australianul anului  2007”( „Australian of the year 2007”) datorită contribuției deosebite în comunitatea românească  pentru realizarea de emisiuni în limba rămână la postul ch. 31 TV Melbourne unde a fost și director un timp.

Remarcabilă este contribuiția sa în domneniul jurnalistic și eseistic prin articolele publicate în multe reviste din țară și din străinătate. De asemenea pe blogul său pe care îl întreține și administrează de mai mulți ani, pe lângă activitatea domniei sale sunt publicate texte literare ale unor autori din țară și din străinătate. Și articolele de pe blogul lui Ben Todică sunt preluate de alte site-uri și bloguri astfel încât mulți dintre noi ne bucurăm unii de scrierile altora și să avem o legătură trainică și continuă favorizată de tehnica modernă ce evoluează foarte rapid și care este acum la îndemâna oricui dorește să o folosească.

A publicat cartea în două volume„Între două lumi” la o editură din Timișoara în anul 2009, carte ce a fost lansată prin duplexuri România- Australia la Biblioteca Caldeon din Capitală și la Biblioteca N. M. Spătaru din Vaslui. O frumoasă lansare a făcut și poetul puieștean Petruș Andrei la Puiești, localitatea centrul de comună a satului Ezer unde s-a născut Ben Todică.

Activitatea la care am fost invitați ne prijlejuește o întâlnirea virtuală, un duplex Vaslui – Melbourne constând în vizionarea unui fragment din lung-metrajul documntar “Drumul nostru” realizat de cineastul Ben Todică și schimbul de impresii despre românii din țară, despre România actuală și cea trecută, realizări, demolări, speranțe, doruri, împliniri dar și nostalgii, într-un cuvânt două lumi unite printr-o punte timp de două ore prin intermediul tehnicii moderne.

Filmul documentar “Drumul nostru” din care am vizionat un fragment, este un monument înălțat spre a sfida timpul. Ben Todică ni-l propune ca pe o „eliberare din anonimat”, „din iadul uitării”, o realitate ce nu poate fi respisă, obsesivă şi puternică, născută din forța nostalgiei simțită în fiecare imagine vizionată. Filmul este o călătorie în prezent cu întoarcere în trecutul nu prea îndepărtat din care sentimentul de apartenență la neamul din care s-a născut este pregnant și copleșitor. El trebuie vizionat în obscuritatea unei încăperi, în liniște pentru ca trecutul și prezentul să reconstituie ființa fiecăruia dintre noi acei care simțim românește oriunde am fi, așa cum ne-a recomandat cineastul Todică.

S-au purtat dialoguri  cu românul australian îndrăgostit veșnic de țara natală România cea de toate zilele și de toate orânduirile, cu bune, cu rele, așa cum o  știe fiecare dintre noi și cum o vedem cu ochiul mai curat și  mai plin de speranță ori doar cu cele rele și urâte, omorâtoare de speranță în viitor.

Au dialogat cu Ben Todică domnul primar Vasile Pavăl mândru (are și de ce) de orașul pe care îl administrează și de vasluienii săi atât de urât prezentați în media pe nedrept adeseori, remarcabilul scriitor Theodor Codreanu, binecunoscutul și iubitul poet Petruş Andrei, sculptorul Gheorghe Alupoaei acel care a făcut bustul lui Eminescu din curtea bisericii din Edmonton Canada prin grija vrednicului de pomenire Constantin Clisu plecat la Domnul, subsemnata cu ceva bâlbe pe care le pun pe seama emoției, de un optimism ce a stârnit ilaritate, Geta Modiga ce a lansat invitația să se facă un duplex Bârlad- Melbourne, domnul Teodor Pracsiu excelent vorbitor dar din păcate prea puțin încrezător într-un viitor luminos al României pe care s-o fi plictisit să-l tot aștepte de vreo 25 de ani, doamna prof. Vasilica Grigoraș precum și ceilalți organizatori. Un trio format din elevi ai colegiului au cântat acompaniați la chitară o frumoasă baladă folk ce l-a bucurat nespus pe protagonistul acestui inedit eveniment vasluian.

După mai bine de jumătate de zi petrecută în orașul reședință de județ cu oameni calzi (desigur cuvântul mai potrivit ar fi pe o caniculă de aproape 40 grade „răcoritori”),  timp în care ospitalitatea a fost la cote maxime cu mult peste așteptări (ale mele), am purces spre Bârladul nostru iubit ce nu poate fi comparat cu nimic, nici chiar cu Melbournul domnului Todică și al altor români cumsecade (unde nu voi ajunge decât poate în vis).

Odată sosită acasă m-am oprit lângă fântână, am scos o găleată de apă rece din măruntaiele pământului și m-am refugiat cu ea cu tot sub nucul din fundul grădinii.  Vă spun de aici din Paradisul meu pe cuvânt de moldoveancă și de poetă de mâna a doua (cu indulgență), nu este răcoare mai românească și mai plăcută decât cea de sub nuc într-o după-amiază din toiul verii când soarele face doar ce vrea el.

Am consemnat cu drag astăzi 24 iulie 2015, spre informare dar și neuitare,

Dorina Stoica