Camelia Cristea: Pod
POD
Între timp și spațiu am făcut un nod,
Sfoara o întind parcă ar fi un pod,
Lumile-și dau mâna cred că s-au văzut
Nu vorbim acum de necunoscut…
Trăirile toate au vibrații înalte,
Șeile pe cai s-au pornit să salte
Câmpul înflorit, parcă-i duminică
În acest decor eu sunt doar furnică.
Nu mai sunt nici ziduri, pietre de hotar
M-am pierdut cu firea, e un lucru rar
Inima doar cântă în acorduri calde,
Portativul ăsta pare că mă arde…
Cerul s-a îmbrăcat cu stele aprinse
Gândurile albe parcă ar fi ninse,
Prin seninul clipei mă despart de mine
Și zbor fără aripi, visul mă mai ține…