Cuvânt și iubire

 „Mda…nene Iancule…am fost şi am rămas „o soţietate fără prinţipuri”…va să zică, nu le-am avut de prea mult timp şi nu le avem nici azi…Nu are nimeni interesul să ne scoată din ceaţă şi ne afundă tot mai tare în imbecilizare, cu pâine şi circ…Am avut prinţipuri pe vremea dacilor, căci dintre toate neamurile cucerite de romani, suntem singurii care au ajuns subiect de imortalizat în piatră, taman în capitala imperiului, pe Columna lui”

(Ioan Luca Caragiale. O scrisoare pierdută)

 Suntem ceva mai mult de 3 mln de oameni în acest colţ de Ţară dar atât de divizaţi. Conform recensământului suntem apr. 80% de români (români şi declaraţi moldoveni) dar se uneori se creează impresia că sunt mai mulţi ruşi. Suntem divizaţi în două curente de bază: pro Uniunea Europeană (când a apărut posibilitatea integrării europene a României întreaga societate indiferent de culoare politică a fost a fost unită într-un singur scop. În Basarabia însă noi românii moldoveni deseori ne aflăm pe baricade diferite) şi proRusia. Suntem divizaţi în adepţi ai segmentelor: stânga (care este profund antinaţională. Nu ar fi rău să avem un partid de stânga naţional veritabil care asigură o protecţie socială mai bună, în special, pentru păturile vulnerabile (în Republica Moldova acestea reprezintă apr. 70%!). Suntem divizaţi în români şi moldoveni, fiind aceeaşi. Suntem divizaţi în vorbitori ai limbii române şi moldoveneşti, fiind aceeaşi. Suntem divizaţi în trei Moldove (peste Prut, dintre Prut şi Nistru şi de peste Nistru) fiind aceeaşi Moldova a lui Ştefan cel Mare, Vasile Lupu. În ultimul timp pe sectorul de centru-dreapta a mai apărut o divizare (drept argument sunt cele două mitinguri ale dreptei care au avut loc simultan in aceeaşi Piaţă a Marii Adunări Naţionale: în luptători aprigi declaraţi contra corupţiei şi întoarcerea miliardelor (cea mai actuală temă la ziua de azi) cu orice scop, inclusiv, cu aducerea socialiştilor la putere care singuri (Dodon, Greceanîi) sunt implicaţi până peste cap în aceste furturi, şi pierderea iremediabilă a perspectivei de integrare europeană, şi cei care încearcă să îmbine aceste probleme. Faptul că strigi mai tare nu înseamnă neapărat că ai şi prins hoţul. Este clar că la furtul miliardelor au participat nu numai Plahotniuc şi Filat (să nu fiu privit drept avocatul lor!) ci şi Voronin (cu fecioraşul său devenit miliardar alături de Plahotniuc doar în 10 ani), Greceanîi (pe când era prim ministru soţul ei luase credite de sute de milioane de lei şi nerambursate şi a privatizat într-un mod dubios Combinatul de Vin din Cojuşna), Dodon, pe când era ministru al finanţelor, dar şi fraţii Ţopa care au luat credite în sume extrem de mari de la BEM fără să le mai întoarcă. Cine nu ar dori să fie întoarse miliardele, iar hoţii să fie puşi la răcoare? Tare mă tem însă că toată această foială nu se va finaliza cu nimic, fiind de fapt un paravan de luptă nu împotriva hoţilor ci împotriva dreptei.

Am întâlnit la acele mitinguri persoane (toţi aceşti ani de până şi după independenţă s-au aflat pe baricadele luptei de eliberare naţională), care declarau cu o înverşunare nesănătoasă că nu-l vor mai vota pe Dorin Chirtoacă. Contraargumentul meu a fost că astfel indirect o vor vota pe Z. Greceanîi, vor deveni complici la predarea Capitalei ciumei roşii. Votându-l pe Dorin Chirtoacă nu votăm persoana propriu zisă (cu toate că şi ca persoană merită) ci împotriva pericolului roşu. Într-o Rusie cu un aparat administrativ extrem de corupt nu avem nicio şansă de ai trage la răspundere pe hoţii miliardelor. Pe când într-o Uniune Europeană această perspectivă (mai apropiată sau mai depărtată) există. Drept exemplu pentru noi este România unde după mai mulţi ani de aşteptare acum DNA lucrează la putere maximă, punându-i la dubă pe cei care au îndrăznit să-şi bage mâinile în buzunarul statului, al celor săraci.

Ei bine, zilele acestea au avut loc câteva evenimente majore: alegerile locale generale şi căderea guvernului. Să analizăm unele impresii pre- şi postelectorale. A fost o campanie electorală murdară, cinică. Favorita ringului Z. Greceanîi nu a fost observată niciodată în dezbateri electorale. Se teme de luptă corp la corp. La confruntarea cu rivalul său principal Dorin Chirtoacă l-a trimis pe unul din valeţii săi Ion Ceban – un tip needucat, lipsit de cei şapte ani de acasă, care acţiona după principiul „Şi tu ieşti hoţ!”. Ei bine, de bine de rău Chirtoacă a realizat mai multe lucruri în Capitală în pofida subfinanţării cronice: a scăpat oraşul de problema mirosului prost de la Staţia de Epurare, a construit câteva străzi la nivel european, a înnoit la jumătate parcul de troleibuze, a schimbat reţelele de canalizare din centrul oraşului, vechi de peste 50 de ani, după care urmează reparaţia bulevardului Ştefan cel Mare ş.m.a. Într-adevăr este primarul faptelor concrete. Z. Greceanîi deocamdată doar ne promite raiul socialist în oraş, pe care-l va construi când va fi primăriţă tot aşa cum l-a construit în Republică în cei 8 ani de ministru al finanţelor şi prim ministru. „În cazul dacă alegerile locale vor fi câştigate de stânga va avea loc o reconfigurare a coaliţiei majoritare cu Z. Greceanîi prim ministru” declara deunăzi A. Tulbure, ex ambasador comunist în Consiliul Europei, scopul căruia este să tulbure permanent apele şi aşa prea tulburi. De altfel este o variantă posibilă în cazul când alianţa de centru dreapta majoritară nu va fi formată. Un alt candidat şovinul Valerii Klimenko în una din emisiunile electorale de la ProTv cu Lorena Bogza a prezentat un punct din programul său (când va ajunge primar!). „ Noi trebuie să ne debarasăm de sate (înţelege şovinul că poate datorită lor în fruntea Capitalei niciodată nu au ajuns comuniştii!) fiindcă ele nu aduc nimic municipiului ba dimpotrivă consumă doar”. Da, oamenii din aceste sate (în mare majoritate români moldoveni) sunt buni doar pentru a face toate lucrările necalificate şi prost plătite din oraş, din diferite organizaţii municipale şi republicane din oraş (o Maria Ivanovna nu va accepta astfel de funcţii, nu-i permite statutul de reprezentantă a naţiunii alese!). Când vine vorba însă de unele proiecte sociale la locul de trai ei nu au dreptul. La întrebarea dnei L. Bogza de ce nu a prezentat în declaraţia de proprietăţi cele 12 ha de pământ (luat de la cei cărora le-ar refuză un elementar sprijin) şovinul se făcea că uitase de ele (mare lucru, 12 ha de pământ!!!) ca, în sfârşit, să-şi aducă aminte! că „…le-a dăruit fiicei!!!”.

Nici în aceste alegeri fenomenul de corupţie sub diferite forme nu a lipsit. Se confirmă o dată în plus că pentru unii artişti autohtoni banii nu au miros. Anterior stimata artistă Sofia Rotaru şi-a pângărit numele cu banii primiţi de la controversatul (de fapt nu e prea corect, este foarte clar al cui căţeluş este şi cui îi face sluj) R. Usatîi, cântând alături de el, împreună cu el în preajma alegerilor parlamentare din anul trecut. De această data o altă cântăreaţă îndrăgită, Anastasia Lazariuc, vine să-i aline urechea oligarhului rus Ilan Shor, aflat sub urmărire penală pentru furturi în valori extrem de mari de la cele trei bănci, în concertul organizat în preajma alegerilor locale la Orhei. Primită atât de bine în România (de nu se mai întoarce înapoi) de ce lucrează împotriva apropierii acestei fiice rătăcite pe nume Basarabia de Patria-mamă. Sau numai ei aflată în ţară să-i fie bine. Un alt caz de corupere a electoratului este al lui Usatîi care, cu gloatele sale aduse la Chişinău pe banii ştim noi ai cui (cine plăteşte acela comandă muzica) tocmai de la nordul Republicii, a mărşăluit cu fanfară pe străzile Chişinăului, pe artera principală Ştefan cel Mare şi Sfânt (sfinţenia căruia a spurcat-o această adunătură). O coloană impunătoare când a pornit de lângă clădirea Circului a ajuns practic pe jumătate în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Explicaţia este că oamenii aduşi cu zăhărelul şi-au primit banii şi buna ziua. Bravo! Aşa să faceţi şi la votare. Luaţi banii, fiindcă tot de la voi au fost furaţi şi alegeţi pe cine trebuie. M-a impresionat un moment legat de această mărşăluială. Câteva doamne indignate că acţiunea lui Usatîi a dat peste cap funcţionarea transportului public ca răspuns la lozincile gloatei de unire cu Rusia au declarat indignate. „De ce să ne unim cu Rusia. Mai bine ne unim cu România”. Atrageţi atenţia, au spus acest lucru nu nişte doamne de la mitingul lui Dorin Chirtoacă, care sunt bine orientate, ci oameni din stradă. Se coace tot mai mult această idee de unire cu România ca fiind drept unica şansă de a scăpa de mizeria asiatică.

Să analizăm puţin rezultatele alegerilor. În linii mari previziunile legate de rezultatele

votului s-au adeverit. Cum era de aşteptat bătălia pentru Chişinău nu s-a terminat. Va fi şi turul doi, în care au ieşit D. Chirtoacă pe primul loc (bravo Dorin!) şi Z. Greceanîi pe locul doi. „Cred că cetăţenii vor decide din primul tur” declara Z. Greceanîi în campania electorală. N-a fost să fie aşa în pofida susţinerii financiare, informaţionale, logistice majore, în pofida faptului că, de regulă, primarii în funcţie  câştigă mai greu. Locul trei (atât la primar cât şi consiliu) a fost ocupat de BPPPE „Iu. Leancă” – un rezultat foarte bun pentru o formaţiune nou formată. Acest lucru vorbeşte despre importanţa acestei formaţiuni pentru cursul proeuropean pe fundalul rezultatului foarte slab al PLDM (apr. 2% la primar şi consilieri). Găinăriile politice şi economice ale liderului PLDM V. Filat nu au rămas netaxate. Dar şi PDM în Capitală are un rezultat foarte modest). Votul în aceste alegeri a fost evident unul protestatar. De menţionat participarea foarte slabă a tinerilor în alegeri. Este un semnal foarte prost. De asemenea, apar foarte multe semne de întrebare referitor la votul de la Bălţi şi Orhei: cum s-a întâmplat că la Bălţi a câştigat detaşat din primul tur un individ cu mari probleme de integritate – R. Usatîi, iar la Orhei – un altul aflat sub urmărire penală tocmai în problema furtului miliardului? Acest lucru vorbeşte despre slăbiciunea candidaţilor propuşi din partea partidelor şi imaturitatea politică a alegătorilor acestor urbe, care au crezut în promisiuni electorale deşarte. Acum partidele de la guvernare trebuie să tragă concluziile necesare şi să purceadă la o reformatare a coaliţiei de guvernare.

Un alt eveniment major a fost căderea guvernului Gaburici. A fost ca o bombă. Cine a ales acest moment „atât de potrivit”? Acest colţ de ţară pe nume Basarabia iarăşi a fost aruncat într-o nouă criză politică (de fapt această criză este una permanentă de câţiva ani) cu doar două zile până la alegerile generale locale, care în acest an sunt extrem de geopolitizate. Oricum era aşteptată această demisie dar după alegeri. Modul cum a fost conceput acest guvern minoritar a fost unul puţin spus greşit. S-a făcut cu încălcarea bunului simţ (partidul PLDM nu şi-a susţinut propriul candidat la premier Iu. Leancă!), aducându-l practic din stradă peste noapte pe Gaburici, căruia nu i-au fost verificate nici măcar actele de studii. Ce ruşine pentru un stat care se doreşte în Europa nu în Africa! Pe fundalul acestei crize (politice şi financiare) enorme declaraţiile lui Filat şi Lupu despre naţionalizarea BEM-ului par cel puţin dubioase. Este sub orice nivel al bunului simţ să declari acest lucru după ce atâția bani au fost luaţi din buzunarul nostru şi băgaţi în această bancă ca într-o gaură neagră, când chiar premierul Gaburici, partenerii străini, specialiştii în domeniu, spun că toate soluţiile legate de cele trei bănci sunt proaste însă lichidarea lor ar fi răul cel mai mic pentru Republica Moldova în această stare de predefolt, când există pericolul intrării în incapacitate de plată (plata concedialelor, altor plăţi).

Şi acum să ne întrebăm: ce facem? De peste 25 de ani frământările în acest colt de ţară atât de prost guvernat şi bântuit de tot soiul de cataclisme sociale nu mai contenesc. Am avut multe clipe de răstrişte în această perioadă însă probabil situaţia de astăzi este fără precedent. Atât de mult visata revenire acasă în familia europeană părea atât de aproape de realizare un an în urmă şi atât de departe astăzi. După seria de găinării politice şi economice, după compromiterea totală a actualei guvernări aşa numite proeuropene tot mai mult ne convingem că revenirea acasă în Ţară prin integrarea europeană se îndepărtează cu riscul de a fi complet stopată (în cazul revenirii la putere a forţelor proruse şi schimbarea vectorului). Şi eu am fost promotor al ideii unirii cu România prin integrarea în Uniunea Europeană care, cel puţin anul trecut după semnarea Acordului de Asociere la UE părea mult mai aproape, mult mai reală decât unirea directă cu România neacceptată (din păcate) nu numai de majoritatea de alogeni, care întotdeauna au fost împotriva noastră, ci şi de o bună parte de rătăciţi, neinformaţi de-ai noştri (dezinformaţi de marii moldovenişti Dodon, Borşevichi ş.a. de teapa lor). Acum trebuie susţinute toate iniţiativele de unire cu România. Asta nu înseamnă că trebuie abandonată complet ideea integrării europene. Trebuie de mers simultan în ambele direcţii, care de fapt pe o anumită porţiune coincid). Deosebit de importantă este acţiunea mişcării „Tinerii Moldovei” de colectare a cererilor de unire cu România. Pericolul pentru acest colţ de ţară nu este tânărul George Simion expulzat nelegitim şi porceşte cu interdicţie pentru cinci ani în această parte a României tot aşa cum pentru noi este dragă şi proprie cealaltă parte de Românie de peste Prut. Mai periculoşi pentru guvernare sunt Dodon şi Usatâi, care cheamă deschis la federalizarea Republicii Moldova, Petrenko şi Garbuz, care au participat în acţiuni antistatale. Periculoşi sunt alde Tuleanţev ş.a. ca el care de la Moscova cer implicarea Rusiei în „ apărarea republicii moldoveneşti transnistrene de invazia armatei române” ş.a. Aceştia zdruncină de zor corabia serios avariată a actualei guvernări pentru a o răsturna şi declanşa alegerile anticipate atât de jinduite de ei.

În problema reunirii există două modele: modelul 1859 când s-au unit două entităţi – Moldova şi Muntenia, şi modelul 1918, când o Basarabie ameninţată de pericolul intern (ceea ce se întâmplă astăzi: o criză politică adâncă legată în mare parte de furtul Secolului. Nu în zadar tot mai populară devine deviza „DNA treceţi Prutul”) şi pericolul extern – pericolul rusesc. Ei bine, cineva ar putea spune că Rusia de astăzi nu este similară cu cea de la 1918. Da, dar astăzi există un aliat serios împotriva Rusiei – Ucraina. Ea ne creează toate condiţiile să ne rezolvăm problemele: sunt un scut pentru noi, preluând toată furia Moscovei asupra lor; au blocat accesul militarilor ruşi în zona transnistreană; au instalat la Odesa un guvernator care va închide robinetul de aer pentru această formaţiune statală fantomă, care a existat peste 20 de ani în primul rând datorită existenţei acestei găuri negre pentru Republica Moldova – portul de la Odesa. Dar cine acum la Chişinău astăzi să fructifice aceste posibilităţi extraordinare când din cauza prostiei lui Filat care nu a dorit votarea guvernului Leancă s-a ajuns acum iarăşi la situaţia de după 30 noiembrie, dar cu o amprentă mult mai grea.

Este clar, guvernarea de la Chişinău e într-un mare impas şi trebuie să propună ceva serios fiindcă tinerii şi intelectualii, care nu vor să abandoneze visul de apropiere de Uniunea Europeană, ar putea găsi soluţie la disperare – Unirea cu România. Pe fundalul decurgerii lucrurilor din rău în tot mai rău unirea cu România s-au putea să pară unica soluţie de salvare. Nu vorbesc de unioniştii convinşi ci de cei mulţi încă indecişi şi dezinformaţi. De fapt şi cele două uniri de la 1859 şi 1918 au avut loc sub influenţa majoră a factorilor externi.

Ce-i de făcut în această situaţie când avem de rezolvat două probleme de interes major: alegerea primarului general al Capitalei şi alegerea prim ministrului. Se vehiculează intens că una din candidaturi la premier să fie Dorin Chirtoacă. Este plauzibilă această variantă, luând în consideraţie declaraţiile mai multor lideri de la guvernare privind constituirea unei majorităţi parlamentare, dar şi rezultatul bun obţinut de PL în Chişinău şi în alte localităţi. D. Chirtoacă trebuie să înţeleagă că pericolul ciumei roşii nu a dispărut. El trebuie de urgenţă să ducă tratative cu liderii celorlate formaţiuni, în primul rând, cu Iu. Leancă, dar şi cu PLDM şi PDM pentru a crea front comun celuilalt pol, în care se vor regăsi, la sigur, PSRM, PPN (Usatîi) şi PCRM. Referitor la posibila funcţie de premier lui D. Chirtoacă personal nu-i va fi foarte bună fiindcă va fi un guvern kamikaze, care prin metode nepopulare în rândul membrilor coaliţiei va trebui să aducă lumină în furtul Secolului, iar prin acţiuni concrete să recâştige încrederea partenerilor europeni, compromisă serios în această jumătate de an. Trebuie susţinută pe toate căile formarea cu orice preţ a Alianţei majoritare proeuropene, în caz contrar se poate forma o altă majoritate – de stânga (PSRM, PCRM şi PD), care va înlocui vectorul european cu cel asiatic, sau va declanşa alegeri anticipate.  E clar că duşmanii noştri se tem de crearea coaliţiei majoritare. Însă viteza negocierilor şi calitatea lor va depinde de rezultatele alegerilor generale locale. Trebuie de câştigat alegerile locale. Câştigând Capitala Partidul Liberal ar putea fi mai convingător în tratativele cu partenerii de coaliţie.

Valeriu Dulgheru