Camelia Cristea: Taina
Taina
Cel ce vii în rugă printre muritori,
Pui banuț în palmă unui cerșetor,
Celui însetat îi dai să mai bea
Apa care-i vie chiar din coasta Ta.
Când tăcerea lumii tremură fugar
Vii în casa celui ce te cheamă iar,
În veșmântul nopții pui o lumânare
Dai din haina Ta, chiar fâșii de soare!
Faptele ce-s bune le prefaci în scări,
Zilele cernite le îmbraci în nori,
Înflorești castanii și trimiți albine
Toate sunt un dar ce vin de la Tine!
Ca pe un veșmânt scuturi și pământul
Când strivit de oameni este legământul,
Toaca în biserici o aud cum plânge
Văd într-o icoană, lacrimă de sânge!
Cel ce picuri mir peste boli și răni
Și în lanțuri pui ură și sudălmi,
Te rugăm să rupi podul de nevoi,
Prin vremi tumultoase să trecem și noi!
Camelia Cristea
21 mai 2015
