Ligia-Gabriela Janik: Spini
DACĂ MI-E DOR DE CER
Dacă îmi este dor de cineva,
atunci… îmi este dor de tine.
Dacă spre ceruri gândul mi se va-nălţa
aş vrea să-ţi admire strălucirea sufletului.
Dacă uneori inima mi-e tristă,
aş dori să mă înveţi nobleţea suferinţei.
Dacă voi simţi apăsarea vieţii
aş vrea să-ţi simt mângâiere.
Dacă privirea-mi scrutează bolta,
înseamnă că mi-e dor de tine.
Dacă sufletele noastre sunt pereche
atunci ne-am născut pentru-a iubi şi suferi.
Dacă o să-mpărtăşim aceleaşi dulci suspine
aş vrea să plâng cu tine…
Dacă vom zbura spre zările senine,
iubirea noastră nu va pieri niciodata.
NICIODATĂ NU ESTE PREA TÂRZIU
Niciodată nu ai dăruit destulă iubire, încât să spui „este de ajuns!“
Niciodată nu ai iertat destul, încât să nu mai poţi ierta.
Niciodată mâna ta nu aI şters destule lacrimi
încât să spui: „nu mai avem nevoie de batiste“
Niciodată nu ai văzut durerea din jurul tău
Niciodată nu ai lucrat prea mult pentru Dumnezeu,
Niciodată nu l-ai purtat indeajuns în inimă.
Însă…
Niciodata nu e prea târziu să te duci spre El!
Pe Dumnezeu să-l porţi în inima ta oriunde te-ai afla.
Tot ce găseşte mâna ta să facă, să facă ca pentru Dumnezeu
chiar dacă pentru aceasta va trebui să treci „prin încercarea focului“.
Răsplătirile cereşti sunt în cât mai mare număr,
pregătite să fii încununat cu ele.
ÎN GOANA NOASTRĂ PE PĂMÂNT
Am fost creaţi cu dor de veşnicii, ca să dorim Lumină Sfântă.
Am fost creaţi cu un gol sufletesc, ca să râvnim după Umplerea Divină.
Am fost creaţi cu sufletul flămând, ca să ne săturăm din Pâinea Vieţii.
Am fost creaţi tot mai însetaţi, ca să sorbim din Izvorul Cunoaşterii.
În goana noastră pe acest pământ şi tumultul care ne-nconjoară,
Sufletul nostru tânjeşte după Pacea, Bucuria şi Dragostea Divină.
Fără de aceste lucruri, în măduva noastră, n-ar fiinţa decât teluricul.
EU ŞI EL
Te-am judecat, Te-am răstignit,
Și spini pe frunte Ţi-am înfipt.
Te-am bătut, scuipat, înfrânt,
O cruce grea Ţi-am dat urcând,
Şi răni adânci de bice.
Oţet şi fiere eu Ţi-am dat,
Să mori în chinuri, condamnat.
Trupul sfânt Ţi l-am străpuns
Dar sângele, care Ţi-a curs,
De la moarte m-a salvat.
Tu ai răbdat calvarul greu.
Isus, Măreţul Dumnezeu!
Tu ne-ai iertat, ne-ai mântuit
Şi pentru noi ai suferit.
Azi să-ţi cunoaştem HARUL
CATREN
.. .Şi sufletul meu aleargă spre Tine.
Odihnă, iertare şi pace-mi doresc.
O, Doamne, Cuvântul Tău Sfânt zideşte-L în mine,
Să pot înspre ceruri curat să privesc!
DOR
Câte doruri poartă inima în adâncul ei,
tot atatea tristeţi şi amăgiri.
Câte iubiri necuvântătoare, tot atâtea bucurii.
Inimă, am alergat pe dealuri şi prin văi,
Te-am căutat în zorii dimineţii
Ca să mă înconjori cu aripi binecuvantate
Şi să îmi potoleşti setea sufletului cu roua cerului.
Inimă, am chemat dorul în liniştea serii,
Să te iubesc la fel ca-n prima zi a facerilor noastre
DEDICAŢIE LIMBII ROMÂNE
Au adormit străbunii
şi toţi cei dragi ai mei
Purtând pe buze
zâmbetul slovei româneşti.
La rândul cetei mele,
doresc s-adorm ca ei,
cu acelaşi dulce grai
din plaiuri strămoşeşti.
FAŢETELE LINIŞTII
Este atâta linişte în căminul meu
încât mă doare zgomotul paşilor
care-mi trezesc inima amorţită.
Este atâta linişte în căminul meu,
încât doresc ca paşii gândului
să se odihneasca peste
inima-mi plină de dor.
Este atâta linişte în căminul meu,
încât doresc să-ţi spun:
“Aici nu este locul tău”
şi tot atâta linişte încât cu drag îţi spun:
„rămâi şi nu pleca!”.
Este atâta linişte în jurul meu,
încât mă înspăimântă neliniştile ei.
————————————-
Ligia-Gabriela JANIK
Aldingen, Germania
29 mai 2015
