Summitul de la Riga: Începutul sfârșitului iluziei proeuropene a Republicii Moldova?
„De acum încolo totul depinde numai de guvernarea dumneavoastră, de felul în care veți implementa reformele şi în ce măsură veţi ţine cont de voința cetățenilor. Lupta cu corupţia trebuie să continue. Aceasta este cea mai mare problemă pe care o aveţi”
(Dalia Grybauskaite, preşedintele Lituaniei).
În perioada 21-22 mai curent la Riga a avut loc summitul Parteneriatului Estic. Reprezentanții recunoscuți ai Republicii Moldova la acest summit au fost Președintele N. Timofti și Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, N. Gherman. Din informaţiile apărute în presă la Riga au plecat, de asemenea, premierul Ch. Gaburici (cine ştie dacă va mai avea posibilitatea vreodată de a participa la vre-un summit în calitate de premier!) şi V. Filat (în ce calitate oare? Câţiva ani în urmă curtat de granzii Europei, astăzi este desconsiderat pentru trădarea așteptărilor lor şi privit ca una din principalele frâne la implementarea Acordului de Asociere). Din actuala guvernare preşedintele N. Timofte şi ministrul de externe N. Gherman au rămas cele mai de încredere personalităţi. La Riga au plecat, de asemenea, reprezentanţi ai societăţii civile din Republica Moldova care au înaintat din partea ei cererea de aderare la UE (de fapt, redepunerea cererii fiindcă 9 ani în urmă, în a. 2006 societatea civilă reprezentată de Forul Democrat al Românilor din Moldova a depus o cerere susţinută de peste 200000 de semnături). „În Republica Moldova, majoritatea cetățenilor își văd viitorul doar împreună cu Uniunea Europeană. Aceasta, în pofida unei propagande antieuropene intense, unor probleme politice de ordin intern și unor presiuni intense din exterior. În calitatea mea de președinte al Republicii Moldova declar că obiectivul strategic al țării mele este acela de a deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene…Sunt sigur că perspectiva europeană ar reprezenta forţa mobilizatoare pentru continuarea reformelor în Republica Moldova. Cetățenii ar avea mai multă încredere în ideea europeană dacă țara mea ar avea o clară perspectivă europeană” a declarat Dl Nicolae Timofti. Foarte corect Domnule Preşedinte. Faceţi tot posibilul, folosiți-vă de împuternicirile acordate de Constituţie şi de experienţa Dstra foarte bogată în domeniu şi contribuiţi la lupta cu această molimă – corupţia, care compromite serios perspectiva noastră europeană. În modul cum se comportă partidele din coaliţie Dstra nu mai aveţi nici un angajament faţă de ei ci doar faţă de această aşchie de popor care va aprecia acest lucru. Trebuie să conștientizăm faptul că începând cu acest summit, Moldova va fi monitorizată atent la capitolul lupta cu corupţia, iar primul său examen va fi tocmai continuarea investigaţilor legate de furtul din sistemul bancar și tragerea la răspundere a celor vinovați.
La Summit s-a lăsat să se înțeleagă că Uniunea Europeană încă crede că guvernarea actuală este capabilă să înțeleagă și să implementeze reformele din Acordul de Asociere. Însă cu regret, având Acordul de Asociere deja semnat, regimul liberalizat de vize (s-a împlinit deja un an de când avem această facilitate de a călători fără vize în Uniunea Europeană), Republicii Moldova rămânându-i doar să implementeze metodic reformele, sau chiar dăm înapoi ca racul. Una din cele mai mari provocări actuale în Republica Moldova este criza politică adâncită de neînțelegerile politice și „retorica proeuropeană neonorată”. S-a terminat cu partea diplomatică, iar accentul continuu se va pune pe pragmatism și rezultate finale ale reformelor, pe care societatea le va simți.
Daca la Summitul de la Vilnius din 28-29 noiembrie 2013 Republica Moldova era privită drept cazul de succes al Parteneriatului Estic atunci la cel de la Riga mai mulţi l-au privit ca un eşec. Nu putem vorbi despre eşecul total al Parteneriatului Estic însă nici despre un succes. Deocamdată Moscova jubilează. Ia vede în parteneriatul estic un eşec al Uniunii Europene şi va face tot posibilul de a scoate maximum dividente din acest eşec: atragerea definitivă de partea sa a Bielarusiei, Armeniei, Azerbaidjanului, blocarea în continuare a Georgiei, crearea unui complex de probleme de ordin militar, economic, ideologic Ucrainei pentru a frâna mişcarea ei pe calea europeană, iar pe Republica Moldova prin cozile de topor Dodon, Greceanîi, Usatîi, Voronin şi creaturile sale teritoriale Transnistria şi Găgăuzia s-o „readucă pe calea cea dreaptă” ca pe o fiică bludnică rătăcită de peste 25 de ani. Dezamăgiți de Bielarusi şi Armenia, care au refuzat să-şi pună semnătura pe declaraţia finală a Summitului doar pentru că în ea a fost inclus un punct special privind condamnarea „anexării Crimeii de către Rusia” (reprezentanţii Bielarusiei şi Armeniei insistând pe situaţia de facto că Crimeea se află în componenţa Rusiei. Adevărată gândire de sclav. Ce vor spune aceşti reprezentanţi dacă mâine o regiune a Bielarusiei şau a Armeniei va fi incorporată samovolnic în componenţa Rusiei?). Din păcate şi favorita de ieri a parteneriatului estic – Republica Moldova, i-a dezamăgit amarnic pe partenerii europeni care au pus atâtea speranțe în acest proiect. Considerată cu mult înaintea altor ţări precum Ucraina sau Georgia, tocmai în zona reformelor statului de drept şi legislaţiei (inclusiv financiare) această imagine este acum conform analistului polonez Kamil Calus echivalentă cu un exercițiu de „euro-imitaţie”.
Ultimele luni mai toate ştirile, acţiunile de protest se rotesc în jurul furtului Secolului. Sunt vehiculate diverse scheme de realizare a acestui furt şi de circulaţie a banilor furaţi. Multe încă rămân neclare. Deocamdată sunt doar gâdiliţi unii peştişori, rechinii rămânând în urmă. Cel mai interesant este spectacolul desfăşurat în jurul celui mai mare peştişor dintre ei – Ilan Şor, acestui businessman rus oploşit în Republica Moldova, şi asta mai mult din cauza că în întreg raportul Kroll numele lui apare mai pe fiecare pagină. Ba este reţinut, mai apoi eliberat, mai apoi pus în arest la domiciliu ca acum să fie eliberat deoarece, vedeţi dumneavoastră „…a fost înregistrat în calitate de primar al mun. Orhei” şi că nu trebuie încălcată legea privind alegerile. Dar când a fost înregistrat oare nu a fost încălcată această lege, înregistrând în campania electorală un subiect cu mari probleme de integritate, chiar dacă încă nu a fost demonstrat acest lucru. Dar dacă ulterior se va confirma ce vor face orheenii? Orheiul, care întotdeauna a fost în fruntea mişcării de eliberare naţională (chiar şi la 1918 orheenii au fost printre primii care au cerut unirea cu România), să-l aleagă în fruntea sa pe cel care (deocamdată!) se află în capul schemei celei mai mari escrocherii? Nu cred. Este doar un tertip al celor din spatele lui Shor pentru a-l scoate (pe un timp mai apoi se va vedea) de sub pericolul care-l paşte. Ajuns pe banca acuzaţilor, Şor, care probabil a fost doar un executor, nu va tăcea. Aceasta îi deranjează pe cei cu pufuşor pe botişor din spatele lui.
Din diverse crâmpeie de informaţii începe să se configureze tabloul acestui megafurt. Problemele cu BEM au început încă din 2005 când unul din liderii comuniştilor O. Reidman pune în aplicare diverse scheme frauduloase. Aceste scheme încep a da roade prin a. 2007 (tot pe timpul guvernării comuniştilor). Să ne amintim că pe atunci V. Voronin era preşedintele Republicii, Zinaida Greceanîi (actuala luptătoare pentru ordine în capitală) era prim ministru, I. Dodon, milionarul I. Dodon, actual mare luptător cu oligarhii şi apărător al intereselor maselor sărăcite era în funcţia de ministru al Economiei şi vicepremier. Ulterior puterea s-a schimbat. La rampă au venit alţii mai flămânzi. Conform ex-ministrului V. Negruţa în confesiunile sale recente (după ce a fost judecat cu suspendare pentru acordarea ilegală a despăgubirilor morale de tocmai 400000 Euro ex-parlamentarului Sandulache) ar fi existat câteva scheme de fraudare, în care sunt implicaţi V. Plahotniuc, V. Platon şi V. Filat. „Din perspectiva partidelor aflate acum la putere în Moldova, integrarea europeană este interesantă în calitate de idee ce face posibilă atragerea electoratului pro-european. Este considerată, de asemenea, o sursă de ajutor financiar şi de împrumuturi. Însă dimensiunea reală a integrării europene, cea care presupune modernizarea ţării prin implementarea reformelor necesare, nu le este favorabilă liderilor coaliţiei, întrucât reprezintă o ameninţare pentru afacerile lor. Acesta este motivul pentru care, în ciuda a cinci ani de conducere de către o coaliţie proeuropeană nu a fost obţinut niciun succes palpabil sub aspect economic” (Forbes. James George Jatras”. „Furturile de la BEM nu au început în 2014 şi nici măcar în 2013. Ele aveau loc cu mult înainte de aceste evenimente, iar în 2009 ele au crescut considerabil” a declarat procurorul general al Moldovei C. Gurin. Cu alte cuvinte, BEM fusese golită cu mult înainte de izbucnirea scandalului din 2014.
Referitor la reglementarea conflictului transnistrean. Dacă ar avea cine să-şi bată capul de rezolvarea acestei probleme pentru binele Republicii Moldova apare o şansă acum după divorţul total al Ucrainei de Rusia prin votul recent din parlamentul Ucrainei. „Anularea colaborării în sfera militară şi de spionaj a avut loc de facto în martie anul trecut, când Rusia a anexat Crimeea. Adoptarea legilor de către Parlamentul ucrainean este o dovadă că în viitor nu vom vedea nici măcar şansa ipotetică a unei colaborări în acest domeniu cu statul care ne-a agresat” a declarat Serhi Paşinski, şeful comisiei parlamentare pentru apărare naţională, la cele cinci legi adoptate pe data de 21.05.2015, care include şi acordul despre tranzitul armatei ruse prin teritoriul Ucrainei până în aşa-zisa Transnistrie. Dar cine s-o facă. Formatul 5+2, care de facto nu funcţionează de mai multă vreme, cu ieşirea Ucrainei din el nu mai există de jure. Cu regret, în afară de „grija paternă” a cozii de topor şi agent plătit al lui Putin Dodon, scopul căruia este federalizarea Republicii Moldova ca mai apoi în „mod democratic cu votul majorităţii subiecţilor federaţiei (transnistriei şi Gagăuziei)” Republica Federativă Moldovenească să fie anexată (ca şi Crimeea) la Rusia. În acest caz peste câţiva ani îl putem vedea pe Dodon sărind în sus de bucurie în faţa lui Putin (cum săreau maimuţoii din Crimeea şi Sevastopol în faţa stăpânului lor Putin la Kremlin) când ţarul îşi va declara bunăvoinţa de a ne primi sub aripa sa părintească protectoare.
Mai avem şanse de reabilitare în faţa partenerilor europeni dacă vom reuşi să rezolvăm această criză bancară. Nu putem miza prea mult pe justiţie în această problemă (din păcate DNA-ul moldovenesc nu există încă. Femida moldovenească este prea mult angajată politic şi împărţită pe grupuri de interese. Să sperăm mai mult pe instinctul autoconservării al celor cercetaţi în proces. Cei care vor simţi pericolul asupra propriei libertăţi îşi vor turna stăpânii. Să ne aşteptăm în viitorul apropiat la o ploaie de dezvăluiri şocante. Dar deocamdată avem un prim examen în această situaţie dificilă: câştigarea alegerilor locale şi, în primul rând, să nu admitem pierderea Capitalei. „Mă tem că alegerile generale locale de la 14 iunie vor deschide calea spre schimbarea regimului în Republica Moldova, spre acapararea puterii de aripa roşie, de stânga, antieuropeană, prorusă, posibil chiar în alianţă cu partidul lui Plahotniuc… Aceasta poate fi evitată dar nu ştiu cum. Cercurile politice proeuropene sunt în proces de autodistrugere” a declarat V. Socor în interviul acordat postului de radio „Europa liberă”. „Cu cât rata de participare va fi mai mică, cu atât șansele socialiștilor de a câștiga din prima sunt mai mari. Am cedat deja Comratul, se pare că vom pierde Bălțiul. Lăsăm și capitala?” se întreabă analistul politic V. Ciobanu.
Spuneam odinioară că până şi primatele se comportă în anumite situaţii mai judicios decât oamenii. Când lupii atacă turma de oi câinii uită de ceartă şi se năpustesc asupra lupului. Lupii deja sunt la poarta Chişinăului, Bălţiului. Ce facem? În Capitală există o singură persoană care poate opri această haită – Dorin Chirtoacă. Să dăm uitării unele greşeli ale sale şi să facem front comun în faţa revanşarzilor proruşi.
Valeriu Dulgheru