Anatol Covali: Alter ego
Alter ego
Mã opresc privind mereu în urmã
şi revãd urcuşul meu bizar,
care chiar dacã-ntr-o zi se curmã,
va sfârşi fãcând din pisc altar.
A fost greu. Destinul n-a fost darnic.
Pe poteci mi-a pus abrupte stânci.
Deseori vedeam cât e de-amarnic
zbuciumul din luptele pe brânci.
Dar acum în urma mea sunt norii.
Ceru-ntreg e un azur imens.
Împlinirea îmi inundã porii
şi mã simt nucleu mustind de sens.
Şipotele lacrimilor mele
au secat demult şi-n locul lor
îşi trimite undele spre stele
cel mai pur şi rãcoros izvor.
Anatol Covali