Camelia Cristea: Iertarea
Iertarea
Ce mult aș vrea deșertul să nu-l simt
Să trec de mine să nu mă mai mint,
Cu partea deasă sita să mai cernă
Să mă dezleg de frigul tot din iarnă!
În poartă voi lăsa doar ghiocei
Să radieze toată bucuria-n ei,
Pe strune de viori să cânte vremea,
Din pat să se ridice chiar și lenea!
M-aș vindeca de întreaga neputință
În candela aprinsă doar credință,
Iertarea mi-ar fi sfetnic în nevoi
Să trecem vindecați prin vremi și noi!
Camelia Cristea