Anatol Covali: Și totuși iert
Şi totuşi iert
Când peste tot duhneşte şi aerul e mov
îmi ţineţi lecţii despre puritate?
Voi, temniceri ai morţii, vorbiţi de libertate
când m-aţi fãcut s-arãt mai rãu ca Iov?
Şi totuşi iert pe-oricine, că-i un pãcat nebun
sã vrei sã-ntorci tot ce a fost torturã.
Mi-e sufletul o ranã, dar nu supurã urã
şi n-am dorit nicicând sã mã rãzbun.
Nu am avut vreo vinã, dar mi-aţi desfigurat
şi viaţa şi fiinţa-ntotdeauna.
Din spinii suferinţei mi-aţi împletit cununa
şi pe eşecuri m-aţi crucificat.
Dar sufletul meu tandru vã-ntinde mâna blând
şi pentru voi nu simte decât milã
când şi trufia voastrã şi nefireasca silã
le-mbrãţişez în fapte şi în gând.
Anatol Covali