Boris David: Tu, ce-ai fost…
Reverie Nicolae Otto Kruch
Tu, ce-ai fost…
Tu, ce-ai fost cândva prin preajmă-mi
Faci, ce faci și-mi ieși în cale
Noaptea-n vis, se re-nfiripă
Ce-a-nceput pe-o lungă Vale
Hoinăream de unul singur
Pe o Vale, Chei numită
Tu stăteai pe-n mal de apă
Și-urmăreai nedumerită
Cum o umbră jucăușă
Se juca pe apa dusă
Cu un zgomot, susur dulce
Umbra-n față-ți sta supusă
Te-ntrebai ~ cum de nu pleacă?~
Ne-ndrăznind să cați în spate
Am făcut un pas ‘nainte
Și m-am așezat, măi frate
M-ai privit nedumerită
La așa o îndrăzneală
Am pus degetul la gură
Să nu-nceapă vreo sfădeală
Era dulce de poveste
Chip de zână pământeană
Nu-mi luam ochii de frică
Să nu pierd o Cosânzeană
M-am întins s-o prind cu brațul
N-am simțit vreo tresărire
A zâmbit cum râde Luna
Într-o scenă de iubire
Am sărit ca la comandă
Sus ne potriveam în toate
A săltat un pic pe vârfuri
Eu am prins-o pe sub coate
Un sărut ca de-mpăcare
Nu c-ar fi fost supărată
Temător fiind din fire
Am mai strâns-o înc-o dată
M-a-ntrebat de cred în basme
De se-ntâmplă chiar pe bune
Dar n-am apucat răspunde
A-nceput de sus să tune
Și i-am spus pentru-a convinge
Tunetul adună, știe
Să aleagă-ntr-o clipită
Doi ciudați căzuți în vrie…
Boris David
19 aprilie 2015
