Jianu Liviu-Florian: Imnul livezilor
Imnul livezilor
Să recunoaștem: nicio ramură obscură
Regala, nu îți pune-o pâine-n gură.
Ba, fără plata ultimului leu,
Nici apa, nu-ți da gratis, Dumnezeu.
Așa este în fiecare stat.
Un lagăr concentrat.
Civilizat.
Albinele, furnicile – și ele
Civilizate sunt până la stele.
În loc de științe moarte – au folosul –
Tactile, telepate – în frumosul
De roi, și stup, familie, mușuroi –
Aici, la noi, nu-n lumea de apoi.
Ciudat: acolo nu se minte. Nu se fură.
N-au pentru asta-atâta sinecură.
Organe de control, peste organe.
Și Califate. Lege. Și piroane.
Ba nu se cer nici bani. Pentru carnagii.
Și-atâtea sarcofage de ravagii.
Nici drepturi peste drepturi, pentru clacă.
Ci roiul de albine – și o matcă.
De-aceea, eu, să nu vă supărați pe mine,
Am matca mea, în roiul de albine.
Nu va veni nicicând s-o vad. De vine
Îi spun: Ajută stupu-ntreg, străine!
Și fără sa te văd – și mie, bine
Să-mi faci – și voi culege din înalții
Livezilor, nectar – și pentru alții!
Jianu Liviu-Florian
23 aprilie 2015
