Anna Nora Rotaru: La răscruce de lumi
LA RĂSCRUCE DE LUMI
La margine de lume pe-o stâncă visez,
Cu privire-agățată-ntr-un punct,pe cer.
Printre nori și mai sus cu mâna palpez,
Prin nebuloase de galaxii să-mi caut reper.
Gândul se scurge-n șiroaie pe tâmplă,
Ochii-mi deschiși să cuprindă-nfinitul.
Făr’a-nțelege nici măcar ce se-ntâmplă,
Dispersându-se-n pulbere văd răsăritul.
Simt că mă unesc cumva cu praful stelar,
Călătorind în timp și-n spațiu ca fulgul răzleț.
Secundele curg, imaginile, pe pământ milenar,
Din minte se scurg și-un impuls mai măreț,
Mă scufundă, mă-nalță și iar din abisuri,
Mă ridică din negură pe-o coamă de-actină.
Ca și cum as trece din vis spre-alte visuri,
În lumi neștiute cu-o divină, celestă lumină,
În care mă simt și eu parc-un fel de pulsar,
Trimițând prin unde-mprejur negrăite cuvinte,
Ce de-or ajunge-ntr-o zi pe pământ,nu-i habar,
Că nimeni viu n-o mai fi să-și aducă aminte…
Pe stâncă-mi las trupul încet să se-ntoarcă…
O lacrimă-n geană îmi adapă-n tristețe uitarea….
Cunoscând veșnicia, îmi pun efemerul pe-o arcă,
Din când în când să-mi vadă azurul și marea…
(Din volumul ,, La răscruce de lumi” de Anna Nora Rotaru, Editura SINGUR, 2015)
