Sergiu GĂBUREAC: Pierdut în Nepal…
Pierdut a fost şi regăsit! De fiecare dată. Un nou volum de călătorii, semnat Cătălin Vrabie, în lumi ce-mi par la capătul lumii sau chiar din altă lume. Credincios rucsacului său, ce l-a însoţit pe culmile Elbrusului, în Munţii Caucaz şi pierdut, apoi, prin Rusia, a colindat crestele Alpilor şi văile Californiei… Mont Blanc, Matterhorn, Dolomiţii, El Capitan şi alte provocări de genul ăsta din în lumea largă…
Deosebit de frumoasă, ca să-l parafrazez pe autor. Am aflat din paginile cărţilor anterioare cum s-a pierdut prin India şi Iran, ţări puţin cunoscute, cel puţin locuitorilor de la poale de Carpaţi.
Într-un limbaj deseori frust, domn profesor Vrabie ne comunică detalii extrem de interesante, fapte de viaţă absolut de necrezut pentru civilizaţia europeană. Şocul Orientului începe din Turcia cu forfota sa inepuizabilă, dar, cu răbdare, treci… aeroportul şi te trezeşti în alt avion ş.a.m.d. până ajungi la destinaţie. De astă dată la Kathmandu, după o escală în toridul Sharjah din Golful Piersic unde era ţinta privirilor fiind cam singurul european prin zonă ! La cei peste 190 de centimetri ai săi, greu de pitit printre ceilalţi semeni.
Cu o bună capacitate de comunicare, încă de la primul pas în Nepal se pierde pe la diverse adrese a noilor săi prieteni pasageri, făcând ca voiajul să fie mai plăcut şi plin de tot soiul de surprize. Ne sunt strecurate permanent informaţii din toate domeniile de activitate a nepalezilor, mai ales din viaţa lor privată. Remarcă, cu umor, haosul din circulaţia rutieră, lipsa curentului câte şase ore pe zi, orezul condimentat până la cote lacrimogene, element perpetuu în alimentaţia cotidiană, cât şi ospitalitatea noilor cunoştinţe făcute ad-hoc.
Ascuţitul simţ al detaliului face că povestirea călătoriei în Nepal să curgă alert, consemnată pe ore şi minute, fără stridenţe, cu binevenite observaţii uşor maliţioase la comoditatea românilor în privinţa amenajării şi exploatării propriului teritoriu, al comportamentului public sau nervozitatea permanentă faţă de calmul şi comportarea nepalezilor, deşi condiţiile în trafic sunt aici extrem de vitrege. „Circa 25% din locuitorii acestei ţări trăiesc sub limita sărăciei – definită de Banca Mondială ca fiind sub pragul de un dolar pe zi.” O informaţie care te cutremură şi face să înţelegi multe despre modul de viaţă nepalez sau indian.
Jungle party este un capitol plin de peripeţii trăite prin toţii porii, numai la simpla idee că te poţi întâlni oricând cu un rinocer, urs sau tigru! Dintre soluţiile oferite de instructori ce mai la îndemână pare a fi cea de a te lăsa mâncat, respectiv zdrobit de animalul care-ţi sare în cale! Strong! „În plus, părerea mea (n.n. a autorului) este că omul nici nu ar fi prea gustos; fumează, bea alcool, mănâncă tot felul de chimicale, de aditivi regăsiţi în toate alimentele… cine ar da o bucăţică de carne de căprioară tânără de un an doi pe un om bătrân, aţos şi indigest (şi arţăgos pe deasupra, că doar nu ar sta cu mâinile în sân aşteptând să fie mâncat).” Statisticile date nu sunt deloc încurajatoare. Din contra. Urşii de la Buşteni, mici animăluţe! Noroc cu masivitatea elefanţilor, care ţine la distanţă jivinile fioroase! O plimbare de neuitat. Curiozitatea nedisimulată a autorului ne face să aflăm multe din obiceiurile locuitorilor din ţinuturile prin care trece. În multe locuri nu există nici urmă de tehnologie. Veche sau actuală. Nimic! Totul e ca la începutul lumii!
Îndrăgostit de alpinism, Cătălin este în al noulea cer când vede întreg lanţul muntos cu Dhaulagiri (8.167 m), Anapurna (8.091 m), Manaslu (8.163 m), piscuri ce-ţi taie respiraţia. Din respect pentru amicii săi, alpinişti, îi trece în revistă cu isprăvile lor. „Câţiva dintre prietenii mei, Teofil Vlad şi Justin Ionescu au atins vârfurile Nanga Parbat (8126 m) din Pakistan respectiv Shishapangma (8.027 m) şi Cho Oyu (8.201 m) din Tibet (China). De asemenea, Cosmin Andron a atins câteva vârfuri himalayene de şase mii de metri: Gandharva Chuli (6.248 m) din lanţul Anapurna, pe un traseu în premieră absolută, motiv pentru care i s-a dat şi numele The Romanian Route şi Khang Shilling (6.360 m)…” ceea ce spune multe despre caracterul său onest. Onorant!
Tibetul, acoperişul lumii, oferă o lume a simplităţii de mult pierdută în bătrâna Europă. Aici, Cătălin are revelaţia dexterităţii îngurgitării alimentelor de către băştinaşi. La fel ca strămoşii noştri acum vreo câteva decenii bune! Par prozaic, dar nu pot trece peste uimirea educatului narator!
Oricum, veşnic călătorul este avid de noutăţi, de lucruri şi obiceiuri noi, care îi creează stări catharsiene ! „Nu sunt singura fiinţă care trăieşte în căsuţa asta, pe lângă ţânţari, musculiţe şi fluturi de toate felurile… mai sunt şi nişte şopârliţe care aleargă pe pereţi şi pe tavan, pentru a mă apăra pe mine de insecte – evident! „Nu-i aşa că e fantastic?
Urmează drumul spre Lumbini, locul naşterii lui Buddha (Gautama Siddhartha), apoi miile de kilometri prin India, o lume mirifică a contrastelor. Sunt pagini julesverniene, la care nu ai cum să nu rezonezi intrând în pielea povestitorului. O carte pe care nu o laşi uşor din mână!
Prefaţa la volumul PIERDUT ÎN NEPAL&LADAKH. Jurnal de călătorie. Bucureşti, Neverland, 2015.
*
Toate bune!?!
Ai nevoie de o informaţie?
Mică, mică? O rezolvăm împreună.
Trimite mai departe! Mulţumiri! Să se vadă! Ne-am eliberat de frică!
————————————————-
Sergiu GĂBUREAC
http://blogulluigabu.blogspot.ro
http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3
Bucureşti
sâmbătă, 11 aprilie 2015
