Anatol Covali: Un poet în adevăratul sens al cuvântului – Un poète dans le vrai sens du mot
Există poeţi care mă derutează. Ca să-i înţeleg cu adevărat trebuie să le recitesc de mai multe ori creaţiile, nu pentru că nu le înţeleg, ci pentru că mă intrigă.
Folosesc o tehnică specială de a se juca lejer cu cuvintele, aşezându-le în pagină într-o ordine care la prima vedere pare nefirească, dar care este stăpânită de un uriaş talent ce îşi exprimă trăirile şi sentimentele de pe piscul desăvârşirii pe care l-au atins.
Recunosc. Mă simt depăşit. Îmi place enorm felul în care acest magician crează, dar sunt convins că n-aş putea să scriu astfel, genul său fiind inimitabil.
Admir, sunt gelos, aplaud şi rămân un cititor pasionat al poetului unic Cristian Ţîrlea care, părând că se joacă, ne dăruieşte poezii de excepţie.
Cristian Ţîrlea „sparge cuvintele din dicţionar”, creând o altă limbă, ca un „sculptor de simţăminte”.
Un poet care a învăţat să se „încălzească cu frig”, care „oblojeşte şi dezmiardă” , ”chiar pironit pe cruce”, în vreme ce totuşi şi-a luat „drumul ca stăpân”, pe care îl „don Quijotesc iubirile”, poate fi convins că într-o zi va strânge în braţe Sena şi pe Baudelaire, că se va îmbăta cu Bordeauxul poeziei.
Şi nu pot să închei decât repetând expresia sa favorită : Chapeau bas, cher Monsieur!
***
Răspunsul poetului Cristian Ţîrlea :
Mulțumindu-vă, drag Domn, recunosc faptul că mă bănuiam de o “oarecare” originalitate în scrisu-mi. Cuvintele Dumneavoastră, înlăturându-mi bănuiala, îmi instaurează certitudinea.
Sunt, cum spuneţi : ” Un poet în adevăratul sens al cuvântului.”
***
Il existe des poètes qui me déroutent. Pour les comprendre pour de bon il faut que je leur relise plusieurs fois les créations, non pas puisque je ne les comprends pas, mais puisque m’intriguent.
Ils utilisent une technique spéciale de se jouer légèrement avec les mots, les rangeant en page dans un ordre dont à la première vue semble anormal, mais qui est maîtrisé d’un talent colossal qui exprime ses états et les sentiments du sommet de la perfection qu’ils ont atteint.
Je reconnais. Je me sens dépassé. J’aime énormément la façon dont ce magicien crée, mais je suis convaincu que je ne pourrais pas écrire ainsi, sa manière étant inimitable.
J’admire, je suis jaloux, j’applaudis et je reste un lecteur passionné de ce poète unique Cristian Ţîrlea qui, semblant qu’il joue, nous offre des poésies exceptionnelles.
Cristian Ţîrlea ” casse les mots du dictionnaire “, créant une autre langue, comme un ” sculpteur de sentiments.” Un poète qui a appris se ” réchauffer avec du froid “, qui ” panse et cajole”, ” même figé sur la croix”, tandis que pourtant il a pris ” le chemin comme maître”, dont le “don Quijote les amours”, il peut être convaincu qu’un jour il va étreindre la Seine et Baudelaire, qu’il va s’enivrer avec le Bordeaux de la poésie.
Et je ne peux pas conclure que en répétant son expression favorie : Chapeau bas, cher Monsieur !
***
La réponse du poète Cristian Ţîrlea :
En vous remerciant, cher Monsieur, je reconnais le fait que je me suis soupçonné d’une “quelconque” originalité dans mon écriture. Vos mots, m’écartant le soupçon, m’instaurent la certitude.
Je suis, comme vous dites : ” Un poète dans le vrai sens du mot.”
