Anatol Covali: Iisus Hristos
Iisus Hristos
Iisus Hristos nu dă în noi năvală.
El stă la uşă ca un cerşetor
bătând uşor cu degete de dor
şi aşteptând primirea cu sfială.
Dacă-i deschizi pătrunde zâmbitor
şi umilit picioarele îţi spală.
Atuncea simţi prezenţa Lui reală
şi parcă toate-n tine devin zbor.
Dacă refuzi să Îl primeşti,nu pleacă,
aşteaptă mai departe până când
dorul de El prin suflet o să-ţi treacă.
Intră atunci în casa ta flămând
şi însetat de dragostea-ţi şi dacă
Îl ospătezi,îţi va surâde blând.
Te voi iubi mereu
Te voi iubi mereu,Iisuse,om divin
Şi Dumnezeu uman,iubire întrupată
din care uneori plec doar ca să revin
cu inima de dor de Tine sfîşiată.
Eşti tot ce am mai scump,Tu eşti comoara mea
pe care o păzesc şi o sporesc întruna
şi alt om parcă sunt de când inima-mi vrea
să-Ţi poarte zi de zi şi crucea şi cununa.
Îţi simt în preajma mea surâsul cald şi blând
şi ştiu că-n orice greu îmi eşti mereu alături,
şoptindu-mi un sfat bun, iertând atuncea când
cu sufletul meu slab mai calc şi pe de lături.
Iisuse bun şi drag, Te voi iubi mereu
şi tot ce îmi doresc e ca şi după moarte,
oriunde va fi pus să stea, sufletul meu
aceeaşi fără saţ iubire să îţi poarte.
Anatol Covali
