Boris David: E Paşti…
E Paşti…
E Paşti şi bucuria Învierii,
Nu pare azi ca altădată…
Mă-ntreb: ce s-a-ntâmplat deodată?
Ce-i calea asta a însingurării?
Răspunsu-ntârzie, sau, îl ascund în parte?
E greu să te-ntâlneşti cu moartea!
Să fie-a vieţii mele ”partea”,
Ce ne revine din păcatul ce se-mparte?!
Mă-ntreb: ce a fost Eva pentru Tine?
O, Doamne! N-a fost fiica mult iubită?!
Chiar de-a greşit, de ce a fost hulită,
Şi alungată c-un blestem, în loc de bine?!
Oricât ar fi purtarea-i vinovată,
Eu îi voi da ce am mai bun în mine…
Hristos a înviat!
”Hristos a înviat! ”..”Adevărat a înviat! ”
Sunt vorbe ce le spunem de milenii-
Legende însuşite de mirenii
Ce clerul îl urmează ne-ncetat.
Din Biblii ştim de prorocirea,
Cea care, spune Testamentul, s-a-mplinit;
Mesia s-a născut şi a murit-
Când va veni, salva-va omenirea.
Credinţa-n Înviere şi-n Apoi,
Hrăneşte ce numim speranţa-
Avea-vom, oare, cutezanţa,
De-a crede suferind în noi?!
Nu ştiu – prea multe întrebări purtăm-
Răspunsuri vom primi, peste milenii…
Boris David