Vasile Voiculescu: În grădina Ghetsimani
În grădina Ghetsimani
Iisus lupta cu soarta și nu primea paharul…
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Și-amarnica-i strigare stârnea în slavi furtuna.
O mâna nendurata, tinand grozava cupa,
Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gura…
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa…
Dar nu voia s-atinga infama bautura.
In apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata…
Dar falcile-nclestandu-si, cu ultima putere
Batandu-se cu moartea, uitase de viata!
Deasupra fara tihna, se framantau maslinii,
Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada…
Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii
Si uliii de seara dau roate dupa prada.
Vasile Voiculescu
Grădina Ghetsimani
