Cuvânt și iubire

Anna Nora Rotaru ne invită, în zborul ei poetic să privim dincolo de hotarele acestei lumi. Universul format din materie şi Dumnezeu se transformă magic, fie prin pensulă, fie prin cuvânt, în strigăt, în poesis.

Poeta, într-o confruntare cu sine însuşi ne invită la o călătorie de culoare şi cuvinte. Pentru un medic, fascinat de culoare şi formă – de esenţă – întregul univers e reductibil, oricând la poezie.

Ut pictura poesis este ceea ce defineşte stilul poetei Anna Nora Rotaru. Conştientă că ceea ce afirmă nu sunt decât mici atomi în comparaţie cu universul lucrurilor, poeta completează prin culoarea pensulei, prin tuşe, sentimentele poetice ale clipei. Ca medic, revine în sine, întrebându-se ce este în comparaţie cu ceea ce există. Anna Nora Rotaru este artistul care îşi trăieşte până la suferinţă arta. Fără acest sacrificiu nu ar putea scrie versuri. Prin artă îşi dezleagă sufletul iar prin cuvântul scris – prin poezie – trăieşte, îşi revarsă vitalitatea, energia…sensul.

Poeziile  Annei Nora Rotaru sunt lacrimi ale cuvintelor de dor pornite dintr-un suflet nostalgic,  gândind la frumosul trecător al lumii.

Tristeţea e dată de trecerea timpului: ,,Un cântec de jale, un cântec de dor/De viaţa-mi ce trece, de-a mea căutare”sau este raportată la tinereţea cea fără de griji:,,Să mai simt înc-odată, ce-aveam odinioară / Când tineri eram şi parcă nemuritori!”

Fie că întrebările pe care şi le pune poeta nu îşi găsesc răspuns: ,,Ce caut eu pe lumea asta așa de cenușie și nebună…/În lumea asta cenușie ce bâlbâie fără rost palavre”

Fie determinând frământări  interioare şi stări de angoasă existenţială: ,,Ce caut eu, că nu mă regăsesc,cu chipul meu tăcut?/Că-n jurul meu, totul îmi pare străin, tulbure și incert?”

Tristeţea şi melancolia pentru neatingerea lucrurilor dragi sunt subiecte care îi provoacă poetei stări de nelinişte şi neîmpăcare. Preocupată de tumultul lumii, poeta se contopește cu frământările ei. Departe de casă, nostalgia versului o duce spre locurile copilăriei, spre ținuturile vasluiene.,,Unde-mi ești copilărie, / Să mă-ntorc la tine încă? / Mi-ai plecat pe veșnicie,/ Lăsând rană-n mine-adâncă!”.

Filonul religios, este prezent în poezia Annei Nora Rotaru, obsedată de pace, de acea iubire necesară într-o lume dezlănțuită. ,,DOAMNE-ți mulțumesc că m-ai făcut / Aducându-mă pe lumea asta plină de minuni!/Acolo unde stăteam printre spirite tăcut, / TU m-ai ridicat din negrele genuni!”

Poeta ne avertizează, urmărită parcă de tăcerile lui Solomon, despre ,,tăcerea sfântă”: ,,…nu spune nimic,lasă tăcerea să vorbească, /De n-ai ce zice și cuvintele-ți sunt goale!/ Așa-i mai bine,ele-n minte să se rânduiască,/ La buze pan’ s-ajungă,s-or pierde-n rotocoale!”

Preocupată de astre, de trecerea timpului, fiecare anotimp este îmbrăcat în vers. Iubirea de frumos, iubirea pentru oameni, rugăciunea, se simt pregnant în acest volum de debut, intitulat sugestiv, ,,La răscruce de lumi”.

Poeta Anna Nora Rotaru, este o luptătoare, un om împlinit, deși, între două lumi. Secretul succesului fiind IUBIREA. Scrie din acel plin sufletesc, caracteristic poeților care aduc ofrandă iubirii prin vers.

Să-i urăm succes, așteptând să revină cu noi trăiri, pictate în vers.

Emilia Țuțuianu

(Prefața volumului ,,La răscruce de lumi” de Anna Nora Rotaru, Editura Singur,  colecția SCRISUL DE AZI)