Cuvânt și iubire

Cunosc puţini demnitari români care să-şi fi păstrat caracterul şi modestia de-a lungul carierei profesionale şi politice. Unii devin „cumsecade” doar când decad din funcţii sau, uneori, la pensionare.

Petre Gigea-Gorun, diplomat şi scriitor, face parte din prima categorie. Deşi a ocupat meritoriu diverse funcţii profesionale şi politice, el a rămas mereu acelaşi: modest, mereu cu zâmbetul pe buze, gata oricând să ajute pe oricine (chiar şi pe inamici), plin de iniţiative şi cu o energie debordantă. Din 1960 şi până azi locuieşte în acelaşi apartament craiovean; fără vilă, fără autoturism, dar cu o sumedenie de prieteni.

S-a născut la 31 martie 1930, în comuna doljeană Goicea, comună învecinată cu Bârca lui Adrian Păunescu, motiv de dispută, în anii 1970-1980, pentru viitorul centru urban: Bârca sau Goicea. Mama sa, Ecaterina (născută Chiurtu), era casnică, iar tatăl a fost notarul comunei. În localitatea natală şi-a început studiile primare (1937-1941), le-a continuat la Liceul comercial „Gh. Chiţu” din Craiova (1941-1949) şi le-a finalizat la Facultatea de Finanţe şi Credit a Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti (1949-1953). Se căsătoreşte, în decembrie 1952, cu Marieta Bădele din Băileşti, care i-a dăruit doi copii: Teodor-Cătălin şi Irina.

După absolvirea facultăţii, se încadrează la Secţia Financiară a Regiunii Oltenia, urmând toate treptele ierarhice (referent, şef de birou, şef de serviciu, inspector finaciar), până la conducerea acestei instituţii.

A fost primar al Craiovei (1964-1968), primvicepreşedinte al Consiliului Popular al jud. Dolj (1968-1977), ministru al Finanţelor (1981-1986), guvernator al României la Fondul Monetar Internaţional şi la Banca Mondială (1981-1986), ambasador al României la Paris şi la UNESCO (1986-1989). A fost ales, în perioada 1981-1987, preşedinte al Federaţiei Naţionale de Şah a României.

După pensionarea din 1990, Petre Gigea-Gorun a continuat să fie o prezenţă activă în diverse instituţii şi organisme nonguvernamentale: membru al Asociaţiei Ambasadelor şi Diplomaţilor de Carieră din România, preşedinte de onoare al Asociaţiei Cultul Eroilor,filiala Dolj, prorector al Institutului de Drept şi Relaţii Internaţionale „N. Titulescu” din Bucureşti, membru în Biroul Consiliului Naţional al Asociaţiei Naţionale a Economiştilor din România (AGER), preşedinte al Fundaţiei „Satul românesc-milenium III”, membru al Societăţii Scriitorilor din Oltenia şi vicepreşedinte al Uniunii Epigramiştilor din România etc.

Ca vicepreşedinte al Fundaţiei craiovene „Scrisul Românesc” şi-a adus o contribuţie decisivă (logistică şi financiară) în amplasarea a peste 80 de plăci memoriale în Craiova, în crearea Aleei Marilor Personalităţi Oltene (în Craiova), în organizarea unor simpozioane şi sesiuni ştiinţifice de prestigiu.

Ca ambasador în Franţa, a reînfiinţat Biblioteca Română din Paris (azi Centrul Cultural), după o întrerupere de 43 de ani, a comemorat eroii români căzuţi la datorie  şi înmormântaţi în Franţa, s-a întâlnit cu 43 de preşedinţi-şefi de stat, cu 13 prim miniştrii, cu 15 miniştrii de Externe, cu peste 40 de miniştrii de Finanţe, cu peste 200 de preşedinţi ai unor mari bănci comerciale, cu peste 150 de ambasadori extraordinari şi plenipotentari. Este un raport diplomatic demn de laudă şi model pentru tinerii diplomaţi români. O activitate profesională de excepţie, motiv pentru care i s-a decernat: Ordinul Muncii, cls. III, Steaua României, cls. V, Ordinul „Tudor Vladimirescu”, cls. III. A fost onorat, de asemenea, cu numeroase diplome şi distincţii româneşti şi străine (o simplă enumerare ar însemna circa 4-5 pagini!).

Pseudonimul „Gorun” ataşat numelui său dovedeşte legătura sa cu literatura. Volumul său de debut editorial, Pentru dreptate se aprinse focul (Editura Scrisul românesc, 1978), este prefaţat de reputatul critic şi istoric literar, Al. Piru: „Autorul care se înfăţişează cu sfială întâia oară în volum cititorilor, Petre Gigea-Gorun, este un om de o mare distincţie sufletească şi un vechi amic al muzelor”, iar ciclul liric este „o imagine vie a evenimentelor care acum şapte decenii au însângerat pământul românesc, o evocare autentică, însufleţită, a răscoalelor ţărăneşti, cu motivarea exactă a cauzelor, cu tabloul dramatic al întâmplărilor […] E surprinzător cum forma severă şi aparent închisă a sonetului se întruneşte în armonia acestui fragment simfonic de epopee, lăsând impresia sincerităţii şi unităţii de ton a expoziţiei”.

Despre acelaşi volum, reputatul profesor Ion Dodu Bălan făcea precizarea că nu-i vorba de un epigonism, „ci de continuarea unei tradiţii cu forţe proprii, originale, de care poetul Petre Gigea- Gorun dispune cu prisosinţă, reuşind să creeze un univers artistic al lui, să se impună ca o personalitate creatoare distinctă în peisajul atât de bogat al liricii româneşti contemporane”.

Petre Gigea-Gorun actualizează sonetul şi în volumele următoare: Căldura vieţii (1979), Amintiri de acasă (1981), La poarta vremii (1981), Sonete sentimentale (2002), dar şi rondelul într-o plachetă intitulată ca atare (în 2001). Poetul se defineşte ca un poet al tradiţiei, al universului pierdut, al unei vârste romantice, un nostalgic al copilăriei edenice şi al satului românesc. Şi în următoarele volume de versuri: Sub sabia timpului (2005), Îmi iau ca martor universul (2006), De-ai mei strămoşi cu drag mi-aduc aminte (2007), Prinţesa mea cu ochi albaştri (2008), Ninsori de argint (2008), Amăgitoare patimi omeneşti (2009) etc., Petre Gigea-Gorun rămâne credincios crezului său: „Şi-n lumea mea rămân un visător”. Satul patriarhal este evocat idilic, în versuri cantabile, iubirea apare ca „amăgitoare patimi omeneşti”, iar „adevărurile vieţii” meditaţii grave despre timp, spaţiu, iubire, viaţă, moarte, din perspectiva stenică a ţăranului român.

Memorialistica este un alt domeniu literar, în care contribuţiile lui Petre Gigea-Gorun sunt indispensabile pentru reconstituirea biografică a unei personalităţi sau a unei epoci. Autorul are un merit aparte: a participat nu numai ca oficialitate, ci şi ca simplu observator, consemnând, atunci, faptele şi ideile expuse. Volumul Din însemnările unui ambasador român la Paris (2002) sau în Întâlniri memorabile (2011), de pildă, au în prim plan personalităţile pe care Petre Gigea le-a cunoscut: Constantin Virgil Gheorghiu, Asociaţia „Prietenii lui Panait Istrati” din Franţa, Papa Ioan Paul al II-lea (ca poet), actriţa Elvira Popescu etc.

Scrisă într-un ritm alert, respectând veridicitatea evenimentelor, întrucât autorul are la bază o bogată arhivă personală cu documente originale sau în copie, Oameni şi evenimente craiovene (2001) consemnează vizita lui Charles de Gaulle în Craiova (mai 1968), înfiinţarea Festivalului „Maria Tănase”, a Teatrului de Operetă, a Muzeului de Istorie, a Filarmonicii „Oltenia”, a Teatrului de Păpuşi, date despre „Zilele Al. Macedonski” (1970). În volumul Despre Craiova, cu dragoste (2001), reuneşte amintirile sale despre o serie de personalităţi pe care le-a cunoscut din cărţi, din viaţă sau i-au fost apropiate: V.G. Paleolog, C.S. Nicolaescu-Plopşor, Al. Piru, Iancu Jianu, I.D. Sîrbu, Marian Barbu, Ilarie Hinoveanu, Al. Balaci, Amza Pellea, Jean Negulescu, Nicolae Romanescu, Nicolae Bălcescu, Barbu Bălcescu, Tudor Vladimirescu. Se poate spune, cu deplin temei, că municipiul Craiova şi-a găsit memorialistul pe măsură.

Amintiri despre scriitori şi alţi oameni de cultură (2003) „se încadrează aceluiaşi gen memorialistic, dar – prin stilul direct, oral, evocator – este şi un jurnal despre «scriitori şi alţi oameni de cultură» şi faptele lor, o panoramare incitantă.

Cititorii au, astfel, ocazia să-ţi completeze cunoştinţele sau să-şi facă o imagine despre comportamentul, în public sau în particular, a unor personalităţi marcante, parte din ei împrietenindu-se cu autorul care ştie să cultive acest sentiment.

Aşa este cazul lui Amza Pellea, regizorului-poet Emil Loteanu, pictorului-romancier Sabin Bălaşa, Nichita Stănescu cu a sa cunoscută vervă, cu Al. Piru cu care transforma, din când în când, nopţile în prelegeri de istorie literară, cu C.S. Nicolaescu-Plopşor, pe care l-a sprijinit în găsirea unui imobil pentru filiala Academiei Române la Craiova, cu celebrele actriţe de notorietate mondială: românca Elvira Popescu şi Marina Vlady, cu tragicul şi genialul Marin Sorescu, cu pictorul Sweitzer-Cumpăna, sau cu grupul de 30 de scriitori invitaţi în Dolj (I. Lăncrăjan, Horia Lovinescu, Liviu Bratiloveanu, R. Vulpescu, Pop Simion, Laurenţiu Fulga, Corneliu Leu, Ion Petrache, Constantin Nisipeanu, Ion Hobană, Suzana Delciu) etc.

Emoţionante sunt amintirile despre autentica savantă recunoscută pe Mapamond, Ana Aslan, pe care autorul a cunoscut-o cu prilejul unui dineu oferit de N. Ceauşescu, despre preşedintele francez Valery Giscard d’Estaing. Impresionanţi sunt cu adevărat pacienţii Doamnei Aslan: Ch. de Gaulle, I.B. Tito, R. Reagan, Indira Gandhi, Franco, Ch. Chaplin, Claudia Cardinale, Pablo Picasso, S. Maugham, Salvador Dali, Marlene Deitrich, Aristotel Onassis, Jacqueline Kennedy etc., dovadă peremptorie a eficacităţii tratamentului său geriatric.

Pe Eugen Jebeleanu, Corneliu Leu şi pe Dan Deşliu îi cunoaştem în atmosfera „literară” de la madam Candrea, ultimul dovedindu-şi talentul de recitator mai mult decât cel de creator. Michel Steriade, ambasadorul culturii române în general şi al lui Eminescu în special, în lumea francofonă, este surprins în acceaşi dragoste pentru autorul „Luceafărului”, susţinând, la repetatele sale insistenţe, o conferinţă la UNESCO, scriitorul belgian de origine română mulţumindu-i ambasadorului Petre Gigea într-un mod original: prin traducerea unor poezii în limba franceză. I.D. Sîrbu, ardeleanu stabilit, de nevoie, într-un fel de exil asumat, în Cetatea Băniei, în Isarlâkul oltean, este surprins în manifestările sale fireşti, nonconformiste, bântuit de idei. Admirabilă descrierea fizică şi psihică a celebrului scriitor I.D. Sîrbu, a cărei stea abia acum urcă după includerea lui Eugen Simion în celebra colecţie „Opere fundamentale” a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă.

Pentru o imagine întregitoare a creaţiei literare a lui Petre Gigea-Gorun, volumul se încheie cu redarea în extenso a cronicilor literare sau recenziile scrise sau rostite pe calea undelor de: Al. Piru, I. Deaconescu, Radu Felix, L. Ulici, C. Dumitrache, N. Stoian, I.D. Bălan, I. Petrache, M. Duţescu, C. Stan, Fănuş Băileşteanu, Emil Vasilescu, Fl. Firan, Gr. Mureşan, precum şi stenograma intervenţiilor cu prilejul lansării la Galeriile Radio-Arts Craiova a volumului Oameni şi evenimente craiovene, iniţiatorul şi moderatorul unei astfel de radiocritică fiind Gabriela Rusu-Păsărin. Au vorbit, cu acest prilej, direct sau prin intervenţie radiofonică: Fl. Firan, M. Pospai, Ovidiu Ghidirmic, Mihai Duţescu, acad. Ştefan Ştefănescu, Al. Firescu, Marian Barbu, Luchian Deaconu, Tudor Nedelcea, Emil Boroghină, I.P.S. Teofan Savu etc.

Prin publicarea acestor volume, Petre Gigea-Gorun reabilitează genul memorialistic, aducând totodată, contribuţii însemnate la istoria recentă a românilor”.

Petre Gigea-Gorun a înfăptuit în prodigioasa sa activitate lucruri bune, apreciate ca atare; posterităţii, însă, lasă o operă literară diversă tipărită în 45 de volume (poezii, epigrame, teatru, memorialistică), mărturia grăitoare a unui spirit ales, rafinat, modest. Poate tocmai din aceste motive nu este (încă) membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Tudor Nedelcea

Sursa: ,,Flacăra lui Adrian Păunescu” nr.11[689]
din 27 Martie-2 Aprilie 2015.