Dorel SCHOR: Sincer îndrăgostită (schiță)
Doamna Claudia, coafeza, avea o clienta foarte buna, o doamna intre doua varste care venea aproape saptamanal la atelier si comanda un “spalat cap, pieptanat si aranjat”, uneori “scurtat si ondulat”. Clienta nu se tocmea niciodata, platea ches si nici chitanta nu cerea. Devenise, cum s-ar spune, de-a casei.
Atelierul doamnei Claudia era micut, placut si intim. De acea, femeile se simteau in largul lor si puteau discuta despre orice. Si asa, din vorba in vorba si din discutie in discutie, clienta despre care am pomenit a facut o afirmatie in sensul ca ea dispune si ca are un magazin in centru plus doua pensii de la doi soti raposati, dar ca din pacate continua sa fie vaduva, din lipsa de ocazii potrivite. Si ca, la drept vorbind, nici nu ar fi interesata sa se chiar marite, acest lucru presupunand complicatii birocratice. I-ar fi destul si chiar suficient un prieten, cu conditia sa fie un barbat prezentabil, sa nu fie chel si sa aibe cu cine schimba o vorba. Iar situatia materiala nu conteaza.
Doamna Claudia a sustinut ca birourile matrimoniale cer o taxa foarte mare, iar doamna clienta a raspuns ca nu suma respectiva conteaza, ci toata situatia neplacuta si artificiala pentru o femeie fina. Atunci coafeza s-a interesat cam ce fonduri ar fi dispusa doamna sa aloce respectivei actiuni, iar doamna nu s-a aratat zgarcita si a spus ca o mie de dolari, pentru inceput, pot fi luati in consideratie. Claudia a promis ca o sa se intereseze si ca pana intr-o saptamana va avea, probabil, un raspuns.
Adevarul adevarat este ca nu i-a trebuit o saptamana, ea il avea in vedere chiar pe propriul ei prieten intim, domnul Jean, de meserie frizer de lux, care insa nu lucra in ultima vreme, deoarece miscarea era cam slaba in acest sezon. Doamna Claudia i-a comunicat ca ar fi rost de niscaiva parale, fara prea mare efort intelectual, iar domnul Jean nu s-a opus de fel si a acceptat sa se prezinte drept nou venit din Franta, deocamdata fara serviciu, dar de formatie academica. Doamna Claudia urma sa incaseze comisionul, domnul Jean ar fi putut o vreme sa se infrupte din avantajele subintelese… Apoi trebuia sa se desparta, ce poti sa faci? Asa-i in viata, barbatii sunt niste profitori, niste ticalosi..
Dar socoteala de acasa, vorba proverbului, nu se potriveste cu realitatea cotidiana. Domnul Jean a facut o impresie masculina foarte buna, a iesit cu clienta la plimbare si la cofetarie, apoi a vizitat-o la domiciliu si curand si-a adus lucrurile personale si s-a mutat cu totul la ea. Adica intr-un apartament mult mai confortabil, luxos, cu toate avantajele si accesoriile posibile. Ca sa numai vorbim de nivelul de trai pe care i-l oferea noua prietena.
Aceasta de altfel, continua sa vina saptamanal la atelierul doamnei Claudia si nu economisea de loc cuvintele de lauda la adresa lui Jean si a bunei prietene care se dovedise coafeza. Nici cu mana goala nu venea dumneaei, aducea ba o cutie cu bomboane de lux, ba un parfum de calitate, o aprecia cum se cuvine pe coafeza.
Numai ca, dupa cateva saptamani, Claudia a considerat ca piesa a durat destul si i-a cerut lui Jean sa revina la ea.Jean a cerut o prelugire ca la fotbal. Claudia a acceptat, dar simtul ei de femeie sincer indragostita i-a spus ca ceva nu e in regula. Dupa toate semnele, Jean nu avea de gand s-o praseasca pe clienta. Claudia a amenintat, a facut scandal, a dat in vileag faptul ca Jean nu avea nici bacalaureatul.
Si ca sa vedeti ca nervii nu sunt un sfetnic bun, Claudia a pierdut-o de clienta pe clienta cea buna, inclusiv bomboanele, parfumul, bacsisul. Si nici macar nu e clar daca mia de dolari i-a ramas ei in intregime, sau escrocul ala de barbat fara ocupatie a pus mana si pe ei.
Doamna Claudia sustine, pe buna dreptate, ca in ziua de astazi lumea e lipsita de cuvant, morala si de bun simt, in general. Si ce, nu are dreptate? Are!
Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
