Mi-e dor de dulcea Bucovină
Mi-e dor de dulcea Bucovină
Privirea se caţără spre piscuri,
Mângâind înaltul în veşmânt.
Aş vrea să strig, să am putere,
Să-mi chem strămoşii în mormânt.
Mi-e dor de dulcea Bucovină,
De fraţii mei însinguraţi
Ce nu au nici o vină,
C-am fost de alţii alungaţi.
Speram, să primesc lumina
În ţara mea, binecuvântată
Dar m-am trezit străină,
Cu inima-mi însângerată.
Uităm să fim români.
Egoismul ne împresoară.
Sărmani bucovineni,
Rătăciţi prin ţară,
De ce simt că totul e povară?
Mariana Gurza