Liviu Florian JIANU: Cântecul orbilor
CÂNTECUL ORBILOR
E noapte neagra, Doamne, inainte –
Si adevarul doare-atat de crud,
Ca nu este pe lume niciun nud
Sa nu il tii, o vesnicie, minte,
Lumina cum ii canta, si e surd.
Si vantul bate-n tabla de pe noi –
Si ne-au lasat, batand, si cele sfinte,
Sa mergem prin tarana noptii, goi –
Ca-n pumni, in gand, cu-o mana de cuvinte,
Sa Ti le dam pe Lumea de Apoi,
Si-aici, sa ne fii Rege, peste noi,
Români din cer, pamant, si din morminte.
SEMNE DE ÎNTREBARE
La ce imi folosesc ochii, daca nu vad?
Urechile, daca nu aud?
Limba, daca nu am gust?
Pipaitul, daca mangai pe dos?
Mirosul, daca ma imbata?
Nervii, daca nu mi-i coordonez?
La ce imi foloseste mintea, daca ma mint?
La ce imi foloseste lumea, daca nu stiu sa iubesc?
La ce imi foloseste vesnicia, daca nu e dragoste?
Liviu Florian JIANU
