Cuvânt și iubire

CĂȚĂRĂTORUL

 

Au fost vremuri  ca fumul

In care m-am ratacit pretutindeni, in nicaieri –

Atat de frumos, incat galgaiau de taceri

Pline de pasari maiastre, colinde si jocuri

Ca neaua

Spre zborul de maine, din scrumul de ieri –

Si daca n-am stiut drumul,

Iarta-ma, Doamne,

Eram ocupat sa ma catar

Flamand, ca nebunul,

Spre dragostea Ta,

Ce nici nu o ceri…

 

STEAGURI ÎN CEAȚĂ

 

Se-ntorc  batrani, nesiguri pe privire,

Cu pas impiedicat si de prisos,

In Voronetul dintr-o manastire,

Toti binecuvantatii lui Hristos –

Ce-au fost odata, cine sa mai stie?

Ce au gresit, au spus de-atatea ori –

Ce a fost bun, acum e vesnicie,

Si ei se-ntorc in ea, biruitori –

Trec unul cate unul, ca sa guste

Din cupa vietii care le-a fost data –

Din ce-au iubit, in vietile lor juste,

Ar vrea sa mai iubeasca, inca-odata –

Si pleaca mai departe, catre casa –

Intinerind cand anii nostri vin,

Si ii urmam si noi, prin ceata deasa,

Sa ne iubim, copii, intr-un amin…

 

CUIBUL DE VULTURI

 

Asa ne-a fost data, asa ne-a fost drumul,

Cat vezi cu privirea, in timpul cel orb,

Sa-amesteci graul iubirii, cu fumul,

Si zborul de vultur, cu veghea de corb –

Ca pentru a tine balanta, sa stie

In timp, si in spatiu, in cantec si vers,

Spre cine se-ndreapta samanta cea vie,

Lumina Luminilor din Univers –

Si vin peste noi si armate de vise,

Armate de fluturi, de muste, metal,

Cutii de chibrituri cu fruntile-ncinse,

Si noi, cu Lumina, le scriem, pe cal –

Mereu mai departe, de oameni, aproape,

Mereu mai semeti, de iubiri, umiliti,

Ca-ai nostri, de suflet, sunt munti, si sunt ape,

Si noi, calatorii, prin ei,  fericiti –

Padurile suna cu brate de mama,

Izvoarele gangur in vis de copil,

Livezile, drumului nostru, sunt poama,

Si cerul e pasarea noastra, in tril –

Se bat, si in noi, necuvinte uitate,

Vorbim si in piatra, in fier, untdelemn –

Dar cea mai frumoasa romana din toate

E lacrima surda, pe crucea de lemn –

De-aceea, mereu, si mereu, ne vom bate –

In gand, cu Lumina, otrava de fluturi,

Sa vada, cu dragoste si cu dreptate,

Lumina luminilor – cuibul de vulturi…

 

 

 Liviu Florian JIANU