Cuvânt și iubire

Orice meditaţie sau reflecţie de natură spirituală ar trebui să se fundamenteze pe două temeiuri: pe de o parte, nevoia de a-L recunoaşte pe Dumnezeu în mintea şi în sufletul nostru, având ca rezultat transcenderea sau pnevmatizarea vizibilului, a palpabilului, a materiei în general, iar pe de altă parte, nevoia de a împărtăşi celorlalţi bucuria trăirii în comuniune de iubire, după cuvântul lui Hristos: „Că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Ambele aşteptări ce derivă din meditaţia religioasă nasc şi întreţin o tensiune care caracterizează omul aşezat pe drumul ascensiunii duhovniceşti, prin cunoaştere, către asemănarea cu Dumnezeu. în acest sens, cartea, la modul general, este rezultatul finit al căutării prezenţei dinamice a lui Dumnezeu în inima omului, al modului particular de a scruta universul insondabil al acestei prezenţe, formula plastică a exprimării trăirilor cu adânci semnificaţii soteriologice.
Dacă în primul volum eseistic, Creştinismul abia începe, am acordat o importanţă deosebită complexităţii şi diversităţii problematicii contemporane, luând în calcul faptul că Bisericii îi revine responsabilitatea de a oferi răspunsuri, inevitabil teologice şi morale, la aceste provocări, în acest volum vom insista pe analiza vieţii spirituale a omului modern ce se raportează la modelul spiritual desăvârşit – Iisus Hristos.
În forma aceasta, paginile de faţă reprezintă o sinteză a unor eseuri publicate de-a lungul timpului în revista „Cronica Romanului”, buletinul oficial al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Am considerat oportun să revin asupra lor şi să le adun într-o lucrare-mănunchi, cu o coerenţă tematică şi ideatică grefată în jurul ideii de transfigurare a omului, de metanoia şi urcuş duhovnicesc. în cele din urmă, ascendenţa demersului religios al omului este sensul existenţei sale ca membru al trupului ecleziastic al lui Hristos, născut din apă şi din duh şi orientat hristic spre veşnicia comuniunii teandrice cu El. Am ales pentru acest volum eseuri ce subliniază necesitatea exerciţiului ascetic şi a meditaţiei introspective în vederea despătimirii şi a unirii cu Hristos, importanţa covârşitoare a prezenţei Duhului Sfânt în lăuntrul fiinţei umane şi etapele dobândirii acesteia în contextul pluralist şi eterogen contemporan şi, de asemenea, importanţa copleşitoare a întâlnirii cu Hristos în actul euharistie.
Efortul ascetico-mistic al creştinului gravitează în jurul unirii euharistice cu Hristos, axa lumii şi îndumnezeitorul omului. Într-o societate ce este preocupată obsesiv de estetica şi arta culinară, de calitatea, cantitatea şi originea hranei cotidiene şi de asemenea, de tradiţiile şi obiceiurile antice şi contemporane ce au creat diversitatea acestui tip de cultură la care avem astăzi acces, am gândit la actualitatea unei sintagme a unui mare gânditor creştin care spune că omul este ceea ce mănâncă. In acest context, omul este evaluat ca fiind un consumator de hrană materială şi spirituală, mistico- liturgică şi culturală, el fiind, de fapt, sinteza a ceea ce asimilează, un produs al culturii pe care şi-o asumă. Hristos, hrana mistică inepuizabilă, pâinea cea spre fiinţă sau cotidiană, aşa cum mărturisim în Rugăciunea Domnească, Se împărtăşeşte omului, transfigurându-l, restaurându-l şi înveşnicindu-l, iar această adevărată mâncare, „Pâine a nemuririi”, are darul de a-i înnoi permanent fiecare celulă a firii sale psiho-somatice, înduhovnicind-o. Dacă actul firesc al mâncării ne asigură supravieţuirea cotidiană, dar nu ne poate absolvi de îmbătrânire şi moarte, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos regenerează fiinţa, redându-i sănătatea spirituală şi devenind hrana pentru veşnicie a celui ce s-a pregătit pentru aceasta.
Cuvântul este energia ce recreează şi restaurează în integritatea şi integralitatea sa fiinţa umană reaşezând-o în matca sa originară, deoarece se naşte din Logosul prin care toate s-au făcut. Omul se deschide cuvântului dumnezeiesc pe care îl asimilează euharistie devenind în acelaşi timp vehiculul şi mediul prezenţei dinamice a energiei sale creatoare. Euharistia cuvântului este formula-sinteză a unirii mistice dintre om şi Dumnezeu şi, în acelaşi timp, imaginea simbol a recuperării înţelesului primordial şi a valorii cuvântului şi a jertfei hristice. Astfel, cartea de faţă se constituie, prin conţinutul său, într-un mod de întâlnire cu Hristos, prin cuvântul care se împărtăşeşte şi uneşte, vindecă şi luminează.
Titlul acestei cărţi, „Biserica şi transfigurarea timpului”, surprinde pedagogia duhovnicească a creştinului care a urcat în corabia Bisericii, iar această corabie, dinamizată de suflul Duhului, avansează pe oceanul dragostei divine către limanul mântuirii până la sfârşitul veacurilor, timp pe care noi l-am numit metaforic Epoca Duhului Sfânt. Hrana pe care o consumăm în corabia mântuirii nu poate fi decât cea indicată de Hristos, Trupul Său, adică Pâinea nemuririi.
In Biserică, timpul şi spaţiul transcend convenţionalitatea înţelegerii lor, deoarece trupul ecleziastic al lui Hristos este anticamera întâlnirii reale cu Dumnezeu, Cel care a creat universul şi Care nu Se confundă cu el. în Biserică, prin Sfintele Taine, omul transfigurat pregustă comuniunea de iubire cu Dum-nezeu Cel în Treime lăudat, devenind făptură nouă, fiu al lui Dumnezeu după har, templu al prezenţei dinamice a harului Duhului Sfânt.
Paginile acestei lucrări evidenţiază aspecte ascetico-mistice ale prezenţei transfiguratoare a lui Dumnezeu în inima omului contemporan care înţe-lege să acorde timp reflecţiei religioase introspective şi care, între preocupările sale cotidiene efemere, găseşte loc şi pentru cea care îi poate metamorfoza întreaga fiinţă.
Providenţa face ca lucrarea de faţă să apară în anul 2014, an care a fost declarat de către Sfântul Sinod al BOR ca An Omagial Euharistie. în acest context cultural-religios, valoarea euharistică a cuvântului poate oferi cititorilor prilejul unei bucurii spirituale intr-o binecuvântată zăbavă pe care lecturarea unei cărţi o poate oferi.
Nădăjduim, şi de această dată, că acest volum va constitui pentru cei orientaţi spre un urcuş duhovnicesc epectatic şi dinamic un prilej de popas meditativ înaintea urcării unei noi trepte pe scara deve-nirii spirituale personale în vederea unirii mistice cu Hristos.

Argument la volumul Biserica şi transfigurarea timpului, autor Arhiepiscop Ioachim Giosanu, Ed. Filocalia 2014