Jianu Liviu-Florian: Cântecul Euridicei
Cântecul Euridicei
Pe lumea părintească sau cerească,
Din dragostea senin dumnezeiască,
Nu-i om ca să nu fure – să nu mintă,
Și să nu cadă-n drumul către țintă –
Cei care n-au părinți, nici Dumnezeu,
Nu fură și nu mint – nici ei – mereu?
Nu se ridică fiecare eu,
Din plumbul apăsând pe alții, greu?
Și totuși, câți îi spun – prin cei lăsați
De toți, să fie veșnic, condamnați –
Că mint și fură – măcar dacă v-ați
Prea ferici, simțind, eliberați,
Cum oasele se-ndreaptă, se întind,
Cum nervii vă cresc muguri verzi, în grind,
Cum primăvara-n coarde, vă respiră,
Și chiar Euridice, vă e liră …
Jianu Liviu-Florian
26 martie 2015
Imagine: Nicolas Poussin- Peisaj cu Orfeu şi Euridice din 1648