Franko Sicra: Gânduri răzleţe
Gânduri răzleţe
Când soarele apune
Şi merge-n drumul său,
Tristeţea mă cuprinde,
Singur ramân mereu.
Şi-atunci privirea-mi cade,
Pe-a timpului cadran,
Privesc secunda care,
Se scurge-ncet…alean.
Aş vrea să-mping din urmă,
Timpul ca să-l grăbesc,
Să vină dimineaţa,
Iubita să-mi zăresc.
Dar timpul nu m-ascultă,
El merge-n rostul său,
Si sufletul îmi plânge,
Plânge de dorul tău.
Deschid atunci fereastra,
Privesc la luna caldă,
Privesc la raza-i tristă,
Ce strada-n lung o scaldă.
De vorbă stau cu luna,
Iubiri ne povestim,
Îmi spune-a sa durere,
Eu sufletu-mi alin.
Prin lacrimi şi suspine,
Care din inimi vin,
Şi plânge luna-ntruna,
Cu lacrime de stele.
Ce cad şi învolbură,
A mării valuri grele,
Iar vântul …prea răsletul,
Îsi spune cântul său.
În care povesteşte
Iubiri văzute-n drumul său,
Iubiri împărtăşite,
Sau singuratice iubiri.
Ce fac să îmi revină,
Dulce amintiri,
Iar timpu-ncet se scurge,
Ma-ntorc spre patul meu.
Şi te cuprind în braţe,
Mă scufund în visul meu,
Plin de imagini neuitate,
Parfumu-ţi simt mereu.
Sărutul tău fierbinte,
Şi-mbrăţişarea mă cuprind,
Pe pieptul tău iubito,
Capul îmi aşez….şi-adorm.
Şi visul mă cuprinde,
Cu tin că sunt mereu,
Iţi trimit prea scumpo,
Visul cel am acum
Cu tin la braţ iubito,
Pornesc acum la drum.
Franko Sicra
Ravenna
