Franko Sicra: Mă cheamă iarăşi…
Mă cheamă iarăşi…
Mă cheamă iarăşi depărtarea…
Mă cheamă largul nesfârşit…
Acolo unde se îmbină zarea…
Cu orizontul infinit…
Mă cheamă valul cu-a lui şoapte…
Purtate-n val de înserări …
Cântând un răsărit de noapte,
Pe-o noua coală de visări .
Pe malul trist şi-nsingurat…
Doar sufletul mai cată alinare…
În zumzetul de vânt, cântat…
Purtat de valul de pe mare.
El stă bătând în aşteptare…
Pătat nisip de-atâtea lacrimi,
Cu pasul greu,durerea tot mai mare,
În sufletu-mi răpus de patimi.
Se duc anii pierduţi în vânt,
Se rătăcesc pe cale de zile care trec,
Doar eu rămân, bulgăr de pământ,
Şi cu durerea-n suflet… prin viaţă ma petrec.
Franko Sicra
Ravenna