Emilia Țuțuianu: El…
El…
În tolba inimii, ascund
zâmbetul lui.
În caseta anilor adun boabe
de smarald şi imagini.
Apoi, avântându-mă din iarba deasă
a pământului,
Mă furişez în noaptea albastră,
alergând bezmetic spre ceruri.
Caut fericirea ce s-a destrămat
sub pleoapele îngreunate de lacrimi..
Caut parfumul mâinilor sale
pocal revărsat din beţia inimii –
Şi simt, cum din trup cresc,
aripi lungi de mătase
Şi sufletul îmi transformă trăirile în rouă
Emilia Țuțuianu
Membru colaborator
al
Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebéc