Camelia Cristea: Încă nu-i târziu
Încă nu-i târziu
Am venit spre Tine când era târziu
Clocotul furtunii umpluse paharul
Și din valuri repezi încă îți mai scriu
Vântul își golise întreg arsenalul.
Tu ai scos bagheta și-ai oprit furtuna,
Ca un magician care-ți dă fiori
Pe un țărm de pace mi-ai întins și mâna,
Răsărit de soare, tresărit în zori.
Dimineață-ți spun știu că – așa îți place…,
Când deschid ferestra intri-n casa mea
Și desfaci petala unei flori din glastră,
Acum fără Tine, sigur n-aș mai sta.
Roua lăcrimează în grădina vieții
Frunze arămii totuși am sa-ți scriu
Sfărâmat paharul și furtuna trece,
Pe un țărm de pace încă nu-i târziu….
Camelia Cristea
(Din vol.” Ferestre deschise”, Ed. Singur, 2015)