Prof. Dr. Viorel Roman: Islamul și Ortodoxia ante portas
Integrarea greco-pravoslavnicilor în UE/NATO şi tratarea Rusiei ca o ţară secularizată, quasi occidentală cu stat de drept, economie de piaţă şi democraţie de tip Westminster sunt acuma greşeli evidente pentru toată lumea, cu consecinţe negative, mai ales după falimentul financiar al Greciei şi războaiele asimetrice, hibride ale Federaţiei Ruse cu Georgia şi Ucraina.
După 1964, razboiul rece religios dintre ortodocşi şi occidentali a intrat într-o fază de destindere după ridicarea anatemei la Ierusalim, de către patriarhul ecumenic din Constantinopol, Athenagoras şi papa Paul VI în vremea generosului Concilu de la Vatican II. Sinodul Panortodox n-a avut loc în acelaşi timp din cauza Lagărului marxist-leninist. Disonaţele dintre Est şi Vest, eşecul perioadei de trazitie a ţărilor ortodoxo-comuniste sunt consecinţele.
Oricum dorinţa refacerii unităţii creştine era la fel de mare de ambele părţi ale Cortinei de Fier. Primăvara de la Praga, Solidariatea din Polonia şi înţelepciunea şefului Statului şi Bisericii ruse, Mihail Gorbaciov, au creat condiţiile terminării paşnice (cu excepţia României), într-o euforie generală, a războiul rece.
În occident teologia inclusivista, la fel de utopica şi euforică că elanul din răsăritul Europei, îi vede pe toţi pamanteanii, creştini, pentru că Mântuitorul s-a jertfit pentru toată lumea şi oricum necreştinii îşi indreaptau speranţa, mai ales la acea vreme, spre o lumea creştină unitară de la Vancouver la Vladivostok.
Karl Rahner, SJ, era purtătorul de cuvânt al Inclusivismului, un fel de imperialism creştin după profesorul de teologie fundamentală Joseph Ratzinger (papa Benedikt XVI), care atrăgea atenţia asupra lipsei de respect pentru Celalat şi necesitatea unui dialog atât în vederea unirii creştinilor, cât şi unul bazat pe egalitate şi respect reciproc cu celelate religii.
Islamul depăşeşte judaismul şi creştinismul, de aceea mahomedanii nu numai că nu aspira spre creştinism, ci sunt în stare să se arunce în aer pentru „ultima” religie, simplă şi superioară celorlate, care au elemente mistice şi idolatrice. Ortodoxia are cam acelaşi sentiment de superioritate faţă de lumea occidentală în care raţiunea, contractul, individualitatea sunt sanctificate, aparent în defavoarea Atotputernicului.
Confruntarea ajunsă pe picior de război cu Islamul şi Ortodoxia i-a pus în mare dificultate pe creştinii occidentali, care spera încă în inclusivism creştin sau modern, secularizart. Dificultatea încetării stării de război, a unei concordii cu islamul este legată indisolubil mai ales de dihonia din lumea creştină, care va fi elementul crucial al Sfântului şi Marele Sinod Panortodox – fixat pentru 2016.
Prof. Dr. Viorel ROMAN
Akademischer Rat a.D.
Bremen, Germania
www.viorel-roman.de
3 martie 2015
