Cuvânt și iubire

„Autonomia găgăuză şi raionul Taraclia sunt exemple demne de urmat pentru celelalte unităţi teritorial-administrative din ţară”

(Farid Muhamedşin, ambasadorul Rusiei în Republica Moldova)

Priveam deunăzi la scandalosul post de televiziune Accent TVE o emisiune, avându-l ca protagonist pe un emisar rus (cu regret nu i-am reţinut numele dar nu contează, aproape toţi care vin să ne fericească cu sfaturile lor sunt de o teapă), subiectul discuţiei fiind alegerile din Găgăuzia. Ce m-a deranjat mai mult în acea emisiune era modul în care se comporta individul, de parcă ar fi fost invitatul unuia din posturile ruseşti de la Moscova. Într-o formă batjocoritoare pentru noi declara „În Moldova care are cele mai bune soluri fiecare al treilea locuitor a plecat la lucru peste hotare (cu regret are dreptate obraznicul. Din cauza proastei guvernări în aceşti peste 20 de ani multă lume a plecat, multe familii au fost distruse. Dar are oare drept acest şovin imperial să spună aceste lucruri atunci când lumea întreagă e plină de ruşi)…Toţi zece candidaţi la postul de başcan trâmbiţează că sunt pentru legături strânse cu Rusia. Determinaţi-vă o dată cu cine sunteţi! (este un îndemn la acţiuni concrete antistatale pentru a câştiga bunăvoinţa şi sprijinul ruşilor. Câtă obrăznicie!!!)…Peste 60 la sută din populaţie doreşte apropierea de Rusia iar conducerea Moldovei desconsideră această alegere (ei bine, insul o duce cam rău cu aritmetica elementară. În recentele alegeri alegătorii au acordat 55% din voturi partidelor proeuropene. Este problema liderilor celor trei partide care nu au fost în stare să fructifice acest rezultat)…Moldova, Ucraina şi Georgia sunt conduse de oligarhi”. Parţial are dreptate. Dar Rusia, de cine e condusă? Oare nu de oligarhul nr. 1 Putin şi de două partide – partida militară şi cea economică. „Statul rus, la cârma căruia se află funcţionarul cunoscut (V. Putin – n.n.) a plătit întreprinzătorului Abramovici 13,7 mlrd dolari pentru compania „Sibneft’”, furată de ultimul de la acelaşi stat în anii 90’…În momentul scandaloasei cumpărături de către Gazprom preşedinte al consiliului de directori şi conducătorul administraţiei prezidenţiale era D. Medvedev, iar preşedinte al Federaţiei Ruse V.V. Putin” scrie analistul din anturajul lui Putin A. Dughin. „Hodorkovskii a fost judecat de Putin la închisoare pe viaţă nu pentru faptul că era oligarh ci pentru că a încetat să mai fie oligarh” scrie cunoscutul jurnalist rus A. Piontkovskii în „A treia cale spre …sclavie”. „În Rusia a avut loc o trecere fazică de la autoritarismul poliţienesc la dictatura poliţist-hoţească. Diferenţa este că nu a mai rămas nicio şansă de a schimba puterea prin alegeri” declara recent cunoscutul oponent al lui Putin (împușcat până la urmă la doar câteva sute de metri de Kremlin!) Boris Nemţov. „Putin este capul într-o imensă clică banditească. Eu nu aştept nimic bun de la el, iar rău aştept – dacă se va speria puternic poate împuşca, închide în închisori” scrie despre Putin ultimul enciclopedist contemporan, culturolog şi vizionar rus V.V. Ivanov. „Nu vreau să fac parte dintr-o țară care agresează Ucraina. Îmi este rușine să fiu cetățean rus” a declarat fostul director general al postului de televiziune NTV E. Kiselev aflat actualmente la Kiev. „Eu nu văd ţara cu care să mă mândresc” este strigătul în hău al cunoscutului în toată lumea regizor şi actor rus A. Konchalovskij. Şi după toate acestea acest obraznic rus vine să ne propună modelul rusesc!!!

Ar fi treaba poporului rus dacă asta doreşte. „Născut să se târască nu are cum zbura”. Problema este că pe această cale spre sclavie nu vrea să meargă de unul singur ci să-i tragă în „raiul de tip rusesc” (a se vedea iadul) şi pe vecinii ei, fraţii mai mici de ieri, în primul rând pe noi, pe ucraineni, georgieni. Nu ştiu de ce dar mulţi dintre noi suntem cu memorie scurtă. „Rusiei, probabil, îi este sortit rolul istoric de a fi o oarecare lecţie pentru alte popoare, arătând ce nu trebuie făcut în nici un caz” ne avertiza încă 180 de ani în urmă democratul rus P. Ceaadaev, iar astăzi mancurţi gen Dodon cu aleasa sa pentru funcţia de başcan al Găgăuziei I. Vlah (are o patimă către femei acest pavlic Morozov!) şi restul candidaţilor la această funcţie declară ca papagalii că „…salvarea noastră este doar împreună cu Rusia”. Într-adevăr, obraznicul mănâncă praznicul.

Este un vechi proverb românesc, foarte corect, născut din confruntarea românilor cu prea mulţi obraznici pe parcursul existenţei sale. Numai că în Basarabia aceiași obraznici mănâncă întotdeauna praznicul. E vorba de obraznicii ruşi pe parcursul a peste 200 de ani. Aici românii (probabil, mai mult românii din partea estică a ei, din Moldova) mai au un proverb născut din amarele contacte cu ruşii „Dă-i voie lui Ivan şi el se urcă pe divan”. De cum au ajuns în acest spaţiu mult jinduit (vă mai amintiţi că încă în sec. 10 d.Hr., obraznicul kneaz al slavilor Sveatoslav dorea să-şi strămute capitala statului său de la Kiev la Pereslaveţ (actualul Preslav din jud. Tulcea, Dobrogea)) ruşii au avut un comportament sălbatic faţă de localnici. 200 de ani în urmă ruşii îi mânau pe bieţii ţărani din nordul şi centrul Basarabiei (ocupate de ruşi) cu carele lor în corvoadă pe 2-3 luni în sudul Basarabiei pentru a construi case pentru colonişti. Obtuzul Kutuzov (erou naţional al ruşilor, considerat şi de unii de-ai noştri cu creierii spălaţi ca atare, şi satrap pentru românii basarabeni) îi înhăma pe bărbaţii şi femeile basarabence ca pe animale la carele de război în timpul necontenitelor războaie ruso-turce. Ofiţeraşi ruşi de mâna a doua se căpătuiau în mod obraznic în Basarabia cu posesii, devenind mari latifundiari. Bieţii ţărani basarabeni, nefiind de jure iobaji (şerbi) cum erau cei din Rusia, erau trataţi de stăpânii ruşi iobăgește. Tot soiul de lepădături obraznice se scurgeau din toate colţurile necuprinsului imperiu rus în gubernia Basarabia nou cucerită pentru a forma funcţionărimea guberniei: de la cele mai înalte posturi până la cel mai mic erau ocupate de ruşi, avantajul de bază al cărora faţă de localnici era cunoaşterea limbii ruse şi că erau ruşi. Aceste ploşniţe nesătule sugeau ultima picătură de sânge din bietul ţăran basarabean. „Legi! Legile nu existau în Basarabia…” spunea L. Berg. Şi bisericile deveniseră un loc de căpătuială pentru funcţionarii clerici ruşi aduşi din Rusia. Limba oficiată în biserici era limba rusă, pe care nu o cunoşteau ţăranii basarabeni.

Şi obraznicul A. Puşkin a tot mâncat praznicul pe parcursul „exilului” său la Chişinău. Oraşul, care l-a primit cu braţele deschise, a devenit pentru el ”Prokleatyj gorod Kishinev (Blestematul oraş Chişinău)”, basarabenii ospitalieri – berbeci, boi, iar doamnele basarabence – proaste. Primit de ospitalierii români basarabeni în frumoasele căsuţe văruite cu var cu sineală, cu prispe împrospătate cu lut cu balegă de cal, cu o cameră pentru oaspeţi (casa mare) şi cu nelipsitul ulcior cu vin şi gustărică românească obraznicul rus, arătând cât de înapoiat era poporul în mijlocul căruia era „forţat” să trăiască scria prietenilor săi de acasă „Vy predstavlyaete! Zdes’ lyudi majut doma konskim navozom (Vă imaginaţi! Aici oamenii mânjesc casele cu balegă de cal (nişte sălbateci – n.n.!!!)”. Mulţi dintre noi, care am cutreierat Rusia, în lung şi în lat, ştim în ce case trăiesc ruşii de la ţară astăzi, nemaivorbind de „izba” (căsuţă de lemn) rusească de pe timpuri „…înnegrită de timp şi fum, îmbibată cu un miros izbitor de varză acră, de sudoare, de vite (din cauza gerurilor mari vitele erau ţinute într-o jumătate a casei – n.n.) ş.a.” cum scria la 1839 marchizul de Custine în cunoscutele „Scrisori din Rusia”. „Ţăranul român l-a urât întotdeauna pe moscal”, scria ideologul comunismului K. Marx, recunoscut ca atare şi de comuniştii ruşi. De ce oare? Pentru că era prea obraznic.

Dar oare civilizatorii ruşi sovietici veniţi în Basarabia după 1944 erau mai breji. „Odată cu ocuparea Basarabiei a început să vină populaţia sovietică civilă. Necomunicativi şi cu un aer de superioritate (într-adevăr se ţin superiori? Citisem pe un site opinia unui reprezentant contemporan al „rasei superioare” „Eu scuip pe opinia lor deoarece eu sunt slav şi am opinia mea, şi onoarea mea ca să întreb dacă nu i-am insultat pe săracii …”), păreau dintr-o altă lume, diferită de cea în care trăiam” scrie regretatul savant de origine basarabeană Gleb Drăgan despre primele contacte cu „eliberatorii din est” în memoriile sale „Exerciţii de memorie. O paranteză tristă a istoriei”.

Faptul că noi suntem permanent priviţi de sus de tot soiul de derbedei reprezentanţi ai „marii naţiuni asiatice” nu mă mai surprinde. Mă miră însă resemnarea mioritică a multora dintre noi (inclusiv din vârful puterii), cum le permitem diferitor indivizi ruşi gen Kozak, Naryshkin, Rogozin ş.a. să vină în Republica Moldova ca în fosta lor gubernie Basarabia, ca la ei acasă. „Autonomia găgăuză şi raionul Taraclia sunt exemple demne de urmat pentru celelalte unităţi teritorial-administrative din ţară” declara anul trecut ambasadorul Rusiei în Republica Moldova, Farid Muhamedşin. Declaraţiile obraznicului diplomat rus nu sunt altceva decât îndemnare la nesupunere, sunt o acţiune antistatală. Să ne întrebăm de ce nu i se cere socoteală, de ce până acum nu e declarat persona non grata pentru amestec în trebuirile interne al Republicii Moldova, incompatibile cu statutul de diplomat? Găgăuzia este plină acum de tot soiul de emisari ruşi. Cei de la Chişinău nu sunt prezenţi nici măcar ca oaspeţi. În una din emisiunile „În Profunzime” de la ProTv V. Filat a recunoscut necesitatea asigurării securităţii Republicii Moldova (se referea la evenimentele din alegerile başcanului din Găgăuzia, unde vin nestingheriţi (aduşi de Dodon cu candidatul său I. Vlah) tot soiul de boxeri, artişti, politicieni, chiar criminali ruşi, dar şi la necesitatea reglementării sub acest aspect a re-translării unor canale TV ruseşti. Ce-i încurcă să facă acest lucru?

Vă puteţi imagina o situaţie similară ca cineva dintre politicienii noştri să plece nestingheriți, să zicem, în Cecenia, să iasă la una din televiziunile locale şi să-i îndemne pe ceceni să voteze unirea, să admitem, cu Iranul sau Turcia. Veţi spune că e imposibil. Absolut corect. Putin a declarat în nenumărate rânduri că nu va permite nimănui să se amestece în treburile interne ale Rusiei. De ce însă ei îşi permit acest lucru la noi? Fiindcă noi le permitem. Obraznicul mănâncă praznicul!

Dar de ce le permitem? Fiindcă politicienii noştri nu au elementara coloană vertebrală verticală. Fiindcă, în special, acum guvernarea este ca racul, broasca şi ştiuca din fabula lui Donici. Fiindcă unii din vârful piramidei sunt preocupaţi de interesele personale unde nu mai este loc pentru apărarea intereselor naţionale. Comportamentul unora din ei este sub orice nivel al normalului. Deunăzi paparazzii l-au surprins pe V. Plahotniuc vorbind la una din şedinţele parlamentului la un telefon mobil cu corpul de aur, pe care era gravat propriul portret. Cum poţi numi acest gest al obraznicului politician în situaţia actuală când se caută urmele a 18 mlrd de lei dispăruţi nu fără concursul unora din vârful piramidei din cele trei bănci, când mulţi din acest colţ de ţară foarte prost guvernat abia leagă tei de curmei, când cursul valutar este artificial manipulat, creând mari probleme oamenilor de rând, micilor întreprinzători, când bugetul nu mai este în stare să asigure plata pensiilor şi salariilor, un astfel de comportament al unui oficial este cel puţin amoral. Obraznicul mănâncă praznicul!

În cea mai avantajoasă situaţie se află obraznicul V. Voronin. Apele sunt tulburi, tulburate în mare parte de el din prostia (să fie numai prostie?) liderilor democraţi, iar după cum se ştie în apele tulburi peştele se prinde uşor. Şi-a instalat în funcţia de premier marioneta sa, a favorizat crearea unei coaliţii minoritare şantajabile. Prin şantaj (să fie doar şantaj?) a obţinut recent votarea în parlament a legii privind serbarea a „70 de ani de la marea victorie asupra fascismului”. Se vorbeşte că comuniştii au scos deja pe masă o lege prăfuită privind „neaderarea Republicii Moldova la NATO”. Nu mă voi mira dacă într-o bună zi comuniştii vor pune la votare o lege care să protejeze (de noi cei mulţi!!!) „limba moldovenească şi naţiunea moldovenească”. La sigur, va avea susţinători în actualul parlament din afara partidului său. Ştim şi care va fi poziţia comuniştilor privind legea despre reforma administrativ-teritorială, tot de ei compromisă 12 ani în urmă.

Într-adevăr, obraznicul mănâncă praznicul!!!

Valeriu Dulgheru