Cuvânt și iubire

3 februarie 2015. Când, după mai multe săptămâni reci şi mohorâte, soarele ne-a zâmbit binevoitor, ne-am întâlnit încă o dată pentru a ne încălzi sufletele, într-un popas prietenesc, spre Tihna pelerinului, la căldura Cuvintelor de mătase ale scriitoarei Ioana Stuparu, pentru ca printre Autori şi atitudini să înţelegem mai bine taina devenirii prin scris. Romancieră, scriitoare de proză scurtă, cronicar literar şi poet, Ioana Stuparu ne uimeşte şi de această dată prin generozitatea şi blândeţea sufletului său ales, prin şoapta ei calmă şi alinătoare, adevărat balsam pentru cei din preajma domniei sale.

Pornind de la convingerea că două dintre tainele care guvernează rezultatul creaţiei literare sunt „sensibilitatea dăruită scriitorului de către Dumnezeu” şi „înzestrarea de către divinitate a scriitorului cu arta de a transpune în cuvinte tablouri pictate imaginar” şi sentimente cutremurătoare, volumul Tihna pelerinului – cronică literară, exegeze, portrete, omagii, apărut la Editura Semne, 2014, se deschide, nu întâmplător, cu „Invocarea divinului în creaţia literară”, cu referire concretă la Antologia Sonetului Românesc. Lucrare în trei volume, realizată de poetul-cărturar Radu Cârneci şi editată de Muzeul Naţional al Literaturii Române, între anii 2007-2009, cu sprijinului Ministerului Culturii şi Cultelor, prin Fondul Cultural Naţional, antologia cuprinde un volum copleşitor de muncă, dar „se impunea ca o necesitate de istorie culturală, spre a demonstra că, într-o perioadă relativ scurtă (de nici două sute de ani!), poezia românească, în principal sonetul, au parcurs o distanţă spirituală pe care alte culturi au împlinit-o într-un mileniu, aproape”.

Marea bogăţie literară, oferită de această lucrare, care cuprinde în paginile sale peste 450 de autori români adunaţi din toate provinciile istorice, dar şi de pe meleaguri străine, totalizând mai bine de 1300 de titluri de sonete, precum şi spectrul larg al modului în care poeţii invocă divinitatea: rugă, mulţumire, năzuinţă, iertare, slavă, mărturisire etc., i-au dat scriitoarei Ioana Stuparu posibilitatea se ne reamintească o parte dintre sonetele religioase scrise de-a lungul vremii, începând cu Timotei Cipariu, Cezar Boliac şi Crişan V. Muşeţeanu şi continuând cu Tudor Opriş, Radu Cârneci, Petru Demetru Popescu, Florian Saioc, Alexandru I. Rotaru, Ion Butnaru, Dumitru Bălăeţ, Marin Sorescu, Florica Gh. Ceapoiu şi Cezarina Adamescu.

Cu acest prilej, mă alătur prietenei mele, scriitoarei Ioana Stuparu, spunându-i maestrului Radu Cârneci: Mulţumim! Mulţumim! Mulţumim! „Antologia Sonetului Românesc se află în bibliotecile noaste” sufleteşti, „ne-am bucurat enorm pentru această realizare a domniei voastre”, „am visat în taină” pentru că vă intuiam imensa strădanie, „ne-am rugat în taină” pentru sănătatea dumneavoastră şi pentru „apariţia acestei lucrări de o deosebită însemnătate pentru literatura română”. Şi, fiindcă între filele acestei antologii „s-au cuibărit cântecul, dragostea şi dorul de viaţă, iar peste toate acestea au curs din belşug, sclipind într-un fel nelumesc, picuri din Lumina divină”, adaug că, pentru ca bucuria noastră să fie deplină, compozitorul, interpretul, traducătorul şi poetul Florian Chelu Madeva, cucerit de vraja sonetului în general şi a sonetului românesc în special, întru o nouă izbândă a frumosului esenţial, a realizat un nou model cultural – intitulat „sonet muzical” – şi a transpus în această formă muzicală, în cele patru părţi (deja editate) ale lucrării Sonet – Antologie Românească, Editura Primus, Oradea, 2012-2014, sonetele a peste 300 dintre cei peste 450 de poeţi menţionaţi în filele Antologiei Sonetului Românesc.

Este foarte dificil de prezentat această carte a doamnei Ioana Stuparu, fără a mă opri îndelung asupra unora dintre cronicile realizate de domnia sa, cum ar fi bunăoară Fântâna cuvintelor – antologie bilingvă română-albaneză, realizată de bunul nostru prieten şi colaborator, poetul Baki Ymeri şi Miracolul iubirii – MARIANTY, romanul de dragoste al scriitorului Mihai Antonescu, prozator şi poet care „a ştiut cum să pătrundă în tainele unei iubiri într-o oarecare măsură neobişnuită, iar pe de altă parte cât se poate de firească” pentru a realiza „o carte pe care o citeşti cu nerăbdare, iar când ai ajuns la final, te cuprinde regretul că s-a terminat”. Dar care, de fapt, nu s-a terminat pentru că, lăuntric, „cugetul te îndeamnă la profundă meditaţie faţă de cele citite”.

Cum aş putea să răsfoiesc mai departe cartea Tihna pelerinului fără să mă opresc, cu deosebită plăcere, la cele 101 POEME ale scriitoarei de mare talent şi aleasă respiraţie poetică, doamna Victoria Milescu. „Într-un cadru specific întâmpinării Sfintelor Sărbători de iarnă” şi, parcă… „sub privirile blajine ale Maicii Domnului şi Mântuitorului, mânuitorii cuvântului scris s-au adunat la Muzeul Municipiului Bucureşti să se bucure de încă o carte a poetei Victoria Milescu, 101 POEME, Editura Biodova, 2009, carte ce face parte din Colecţia Ideal, iniţiată şi îngrijită de scriitorul Vasile Căpăţână”. Astfel, într-o zi de dublă sărbătoare pentru scriitoarea Victoria Milescu, alături de domnia sa, ca dovadă a preţuirii de care se bucură, s-au aflat nume de mari condeieri precum: Vasile Căpăţână, Radu Cârneci, Mircea Micu, Gheorghe Istrate, Florentin Popescu, Mihai Antonescu şi Lucian Gruia.

Tot cu poeta Victoria Milescu ne-am întâlnit şi în acea zi fierbinte de vară, care în albumul meu de fotografii (realizate de scriitorul Ion Lazu) este notată ca fiind 28 iunie 2001, în rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, unde mireasma poeziei ne inunda sufletele. Se lansa pe piaţă volumul Sub steaua câinelui, Editura Tracus Arte, 2012, volum ce beneficiază de o prefaţă semnată de scriitorul Horia Gârbea, iar pe coperta a patra de câteva impresii semnate de scriitorul Gabriel Dimisianu. „bucuria cu care a fost întâmpinat evenimentul a demnstrat, iarăşi, că Magia cărţii există” şi „poate să deschidă suflete, îndemnându-le către frumuseţea artei, către noutate, către întâlniri prieteneşti” – ca să o citez pe Ioana Stuparu.

Prin cartea Ioanei Stuparu ne regăsim în rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române şi la lansarea volumului Sfinte firi vizionare, Editura Perpessicius, 2011, al scriitorului Goe Călugăru, prozator, poet şi critic literar cunoscut prin generozitatea şi căldura sufletească cu care ne-a întâmpinat pe parcurszl a trei decenii, în Cenaclurile literare „Ioana Tecşa” şi „Octavian Goga”. Lansarea cărţii a stârnit un interes deosebit, astfel că, pe 20 ianuarie 2012, sala a devenit neîncăpătoare, volumul fiind o monografie istorico-literară dedicată poeţilor eroi Cezar, Constantin, Titus şi Nicolae Titus Stoika, apărut sub egida Fundaţiei literar-istorice „STOIKA”.

Pornind de la dezvăluiri referitoare la geneza căţii, scriitorul Geo Călugăru observa: „Fie că este vorba de artişti sau de oameni simpli, fiecare se întreabă, la un moment dat, de unde vine, care-i sunt rădăcinile? Şi, pe bună dreptate, această carte stă mărturie”. Aş spune şi eu acelaşi lucru despre cartea doamnei Ioana Stuparu: Tihna pelerinului ne reaminteşte de unde venim şi încotro mergem, ajutându-ne pe fiecare să ne aflăm spre a ne dezvălui lumii aşa cum suntem cu adevărat.

În ziua de 17 martie 2010, în sala Mircea Eliade a Bibliotecii Metropolitane Mihail Sadoveanu plutea în aer un parfum de sonet deoarece se lansa volumul meu Aur şi ivoriu, Editura Semne, 2009, o antologie de autor care cuprinde sonete şi rondeluri. Cu deosebită bucurie regăsesc, în cartea Tihna pelerinului, acel moment emoţionant în care, în modul cel mai sincer, am spus: „Mulţumesc pentru aprecieri. Nu este întâmplător că ne află aici mulţi dintre sonetiştii cuprinşi în Antologia Sonetului Românesc: Radu Cârneci, Nicolae Dragoş, Florentin Popescu, George Corbu, Petru Solonaru, Dumitru Dumitrică, Victoria Milescu, Ioana Stuparu, George Peagu, Paula Romanescu, Vasile Mustaţă, Ion Malancu, Florin Grigoriu, Maria Niculescu, Gim Laurian. Având în vedere că volumul Aur şi ivoriu conţine în special sonet, am dorit ca acest eveniment să fie o sărbătoare a sonetului, ca un elogiu adus domnului Radu Cârneci, realizatorul acestei antologii”.

Voi merge acum mai departe fiindcă, aşa cum bine observa scriitoarea Cezarina Adamescu în prefaţa la volumul Cuvinte de mătase, Editura Rawex Coms, 2014, „Ioana Stuparu ştie să-şi construiască discursul epic în aşa fel încât, nimic nu lipseşte şi nimic nu e de prisos. Ea merge la esenţe, punctează, ţinteşte, vede cu ochiul inimii ceea ce e de văzut, aude cu urechea specială ceea ce e de auzit şi simte atingerea Duhului deasupra fiecărui autor în parte. Ioana Stuparu este un om ales de Dumnezeu ca să împrăştie în jur Lumina care face parte din sine… Ea luptă cu armele albe ale rugăciunii, îngăduinţei, toleranţei, înţelegerii, păcii, răbdării şi buneicuviinţe şi ne îndeamnă şi pe noi să descoperim Adevărul şi Frumosul în orice lucru ori fiinţă de pe pământ, făcute de Creatorul a toate”.

În primul capitol al acestui volum, frumos intitulat „Însemnări din şoaptele cărţilor”, Ioana Stuparu ne împrospătează memoria amintindu-ne cărţile unor autori bine cunoscuţi, precum: Ofrandă aproape fără grai şi Modelul Omului Mare ale regretatului cărturar Artur Silvestri; 99 de anotimpuri fără Nichita şi Acasă în Paradis de Cezarina Adamescu; Femeie în faţa lui Dumnezeu şi Miercurea din cenuşă de Melania Cuc; Când s-au fost spus îngerii – poezii de Traianus; Dintr-un timp al regăsirii şi Printre crini şi albe turnuri – poezii de Florica Gh. Ceapoiu; Faguri sălbatici – poezii de Marian Dumitru; Monografia comunei Mârşani, judeţul Dolj de Dumitru Dan şi Ana-Maria Rădescu; Doamnele poeziei – antologie trilingvă: română-engleză-franceză, la care scriitoarea Rodica Elena Lupu a fost editor, iar poeta Victoria Milescu corector; Scaunul Harului – poezii de Titina Nica Ţene; Moartea meduzei – minipoeme de Radu F. Gurău; Pergamente – poeme româno-albaneze de Sorin Arbănaş şi, în final, Semnele vremii. Gânduri şoptite către fratele Gavriil de pe Ceahlău, autor Alexandru Nemoianu.

Capitolul al doilea, intitulat sugestiv „Am cules petale albe din tainele condeierilor: ÎNTÂLNIRI CU SCRIITORI”, ne readuce în atmosfera de sărbătoare a întâlnirilor literare din sala Mircea Eliade a Bibliotecii Metropolitane Mihail Sadoveanu, unde, cu un zâmbet cald şi braţele larg deschise, ne întâmpina organizatoarea acestor întâlniri – poeta Victoria Milescu. De fiecare dată, sala arhiplină ne dovedea cât de iubită este poeta Victoria Milescu, cât de aşteptat era acest eveniment şi cât de repectaţi sunt scriitorii care au fost găzduiţi la aceste întâlniri: Paula Romanescu, Florentin Popescu, Ion Murgeanu, Marin Codreanu, Dumitru Bălăeţ şi Nicolae Grigore Mărăşanu.

Retrăim, cu bucurie, o seară a iubitorilor de frumos exprimat prin cuvântul scris, în 15 decembrie 2008, când poeta Victoria Milescu ne-a invitat pe cei prezenţi în sală să dăm citire câtorva dintre poeziile noastre. Şi, aşa cum consemnează Ioana Stuparu în filele volumului său „pentru că muzica se împleteşte de minune cu poezia, cuvântul de început al mult aşteptatei seri i-a fost acordat poetului şi cantautorului Paul Polidor”. Astfel că „după o seară în care s-a citit poezie diversă ca stil şi temă şi s-au cântat colinde, am plecat acasă mai bogaţi spiritual, mai împliniţi din punct de vedere al valorii creaţiei, mai frumoşi sufleteşte, călăuziţi de Lumină şi Iubire”. Îi mulţumim încă o dată poetei Victoria Milescu pentru acele întâlniri minunate şi pentru aceste amintiri dragi sufletelor noastre.

În capitolul al treilea al cărţii, „V-am fost alături trul şi suflet”, scriitoarea Ioana Stuparu ne readuce în Sala Oglinzilor din fostul sediu al Uniunii Scriitorilor din Bucureşti, la lansarea volumului Conspiraţii celeste – versuri, Editura DominoR, 2008, al poetei Victoria Milescu. Cu acest prilej, aflăm de la criticul literar Florentin Popescu, cel care a semnat prefaţa cărţii, că „Poeta este o nemulţumită de sine, de lume, de proasta orânduire a lucrurilor – şi pe alocuri gata să descopere chiar şi unele conspiraţii celeste, dar reproşul nu este rostit în felul imperativ de odinioară al lui Arghezi, ci cu un fel de resemnare, care mi se pare a veni dintr-o superioară înţelegere a psihologiei umane, dar şi a cosmosului.

În acest capitol, pe mai multe pagini dedicate memoriei scriitorului Artur Silvestri, Ioana Stuparu ne aduce Mărturii tulburătoare despre personalitatea acestui scriitor, istoric, filozof al culturii şi iniţiator al programului Asociaţia Română pentru Patrimoniu, „program ce a durat într-un timp scurt şi într-un spaţiu luminos, împrejmuit de căldură, o seamă de spirite iubitoare de cultură de pe întreg cuprinsul gândului pământesc”. Nu sunt uitaţi regretaţii scriitori: Dumitru Bălăeţ şi Olimpiu Radu.

După ce scriitorul Mircea Micu a părărsit pentru totdeauna această lume, ocupându-şi locul în alta, poate… mai blândă, a existat tendinţa de destrămare a Cenaclului „Literatorul”, care începuse să funcţioneze încă din toamna anului 2009, având-o drept secretar literar pe scriitoarea Victoria Milescu. Prin strădania doamnei Mihaela Sfârlea cenaclul şi-a continuat activitatea fără a mai avea vreun secretar literar, dar în octombrie 2010, la solicitarea doamnei Mihaela Sfârlea, noi, membrii cenaclului, am făcut mai multe propuneri pentru a desemna un nou „cronicar”, care să consemneze în scris modul de desfăşurare a şedinţelor. Cunoscând-o bine pe scriitoarea Ioana Stuparu, care scrisese deja, sub îndrumarea poetei Victoria Milescu, cronicile literare de la „Întâlniri cu scriitori”, am propus-o pentru această îndeletnicire literară, ştiind foarte bine că nu este „o rugăminte de moment”, ci, aşa cum s-a dovedit mai târziu, o responsabilitate pe care numai un scriitor generos şi dăruit total menirii sale ar fi putut să o ducă la bun sfârşit. Astfel, devenind cronicarul permanent al Cenaclului „Literatorul”, Ioana Stuparu a fost condamnată să fie prezentă la fiecare şedinţă a cenaclului, indiferent de starea ei de sănătate, de buna ori reaua ei dispoziţie sufletească sau de vremea de afară-uneori prea rece, alteori ploioasă. A lucrat temeinic pentru Cenaclul şi revista „Literatorul”, pentru membrii cenaclului şi pentru cel mai recent volum, Autori şi atitudini – taina devenirii, Editura Betta, 2014, pe care îl lansează pe piaţă tot acum.

Nu putem decât să-i mulţumim şi să o felicităm pentru aceste cărţi scrise cu bun simţ, cu dragoste şi respect faţă de semeni în general şi faţă de cei care şi-au dăruit viaţa scrisului în special, precum şi pentru acel „colţ de pagină” care i-a asigurat rămânerea.

Florica  Gh. CEAPOIU

1martie 2015

Bucureşti