Adina Rosenkranz – Herscovici: A visa cu ochii deschiși (poezie trilingvă)
A VISA CU OCHII DESCHIŞI
Nu, eu nu visez
Cu ochii deschişi…
Şi totuşi, uneori,
Mi se perindă-n faţă
Săltând, crâmpeie de vis.
Sunt mai curând
Gânduri fugare
Şi legate numai
De părinţii mei.
Vreau să-i strâng în braţe,
Să-i strâng cu-adevărat
Şi părul să mi-l mângâie, uşor.
Iată-mă-s copilă, şi tata
Îi spune mamei: „Uită-te
La ea! Parcă e un lujer!”
Ochii lui cei verzi
Prin ochelari mă privesc
Cu blândeţe, iar eu
Aproape că-i ating
Urechile mari pe care
În copilărie adesea,
Încercam să i le-apropii
Dar în zadar… de cap,
O, Doamne, de -aş putea iarăşi
Să-i aud glasul ce răsuna
Şi fascina mulţimea!
Iar mama în vis îmi fredonează
Melodii şi –mi cântă romanţe
Cu vocea ei gravă, fatală:
„De ziua nunţii tale-ţi scriu
Acum câteva rânduri.
La nuntă n-am să pot să viu
Şi de-aş putea, la ce să viu,
Să mă mai vezi pe gânduri?”
Acum stau la oglindă
Şi o aud strigându-mi:
“Lasă punctele alea!
Nu –ţi mai mutila faţa! “
Şi-i mângâi părul des şi creţ,
Pe care l-ar fi vrut drept,
Dar cu timpul se resemnase cu el…
Dă Doamne să revăd înc-o dată
Ochii ei de topaz auriu,
Şi nasul acvilin ca al Cleopatrei,
Cu care-a cucerit atâtea inimi…
Probabil că totuşi eu
Visez cu ochii deschişi…
NO, IO NON SOGNO AD OCCHI APERTI
Eppure a volte, di fronte a me,
Passano saltellando
Frammenti di sogno.
Sono piuttosto pensieri fugaci,
E sempre legati ai genitori miei.
Io voglio abbracciarli, un vero abbraccio,
E che mi accarezzino i capelli,
Leggermente…
Eccomi! Sono una piccina,
E îl babbo dice alla mamma:
“Guardala! Sembra uno stelo! “
I suoi occhi verdi sotto gli occhiali
Mi guardano, sorridendo dolcemente
Ed io quasi tocco le sue grandi orecchie
Che nell’ infanzia tentavo spesso
Di avvicinare alla sua testa, mă invano…
O, Dio, fà che io possa ancora sentire
La sua voce che affascinava
E trascinava la folla!
E la mamma, nel sogno sussurrerà melodie
E mi canterà romanze romene
Con la sua voce grave, fatale:
“Îl giorno delle tue nozze,
Adesso, questi versi ti scrivo.
Io non verro alle nozze,
E anche se potessi, perché farlo,
Perché tu mi veda tanto pensieroso?”*
E la sentiro che grida di nuovo:
“Lascia quei punţi neri!
Non mutilarti îl viso!”
Ed io accarezzero la sua criniera riccia
Che, quando era giovane, la voleva liscia,
Mă col tempo, imparo ad amarla cosi…
O, Dio, riveder ancora quegli occhi
Di topazio dorato e îl suo naso aquilino,
Che, come îl naso di Cleopatra,
Non le ha impedito
Di conquistare tanti cuori…
Probabilmente, tuttavia, io sogno ad occhi aperti.
***
*Questa stanza în traduzione libera è parte della romanza romena conosciuta “De ziua nunţii tale-ţi scriu” (“Îl giorno delle nozze tue ţi scrivo”), di A. de Herz e Vespasian Vasilescu.
“De ziua nunţii tale-ţi scriu”
Acum câteva rânduri.
La nunta n- am să pot să viu,
Şi de- aş putea, la ce să viu,
Să mă tot vezi pe gânduri?”
לחלום בהקיץ .
לא, אני לא חולמת בהקיץ.
רק שברירי חלום לנגד עיני
לפעמים מרצדים, לא מגובשים.
זה יותר מחשבות שחולפות
ותמיד להורי הן קשורות.
רוצה לחבקם, חיבוק ממשי,
ושילטפו קלות את ראשי…
הנה אבא לאמא אומר,
כמו בילדות, “הסתכלי עליה,
היא כמו גבעול של ציץ!”
עיניו- הירוקות ,הממושקפות ,
מביטות בי בחיוך עדין,
ואני כמעט נוגעת
באוזניו הגדולות,
שכילדה , ניסיתי וניסיתי
לקרב אותן לראשו, אך לשווא…
הו,אלי, תן שאשמע אותו מדבר
בקולו שריתק וסחף המונים…
ואמא בחלום תזמזם מנגינות
ותשיר לי רומנסות רומניות
בקול האלטו שלה ,
הערב, הפטאלי:
” אני ביום חתונתך
כותב לך שורות אלה.
לחתונה ,לא,לא אבוא
ואם אוכל, למה לבוא,
שאני ארגיש בכלא? ” *
ואני אשמע אותה צועקת שוב:
” עזבי את החצ’קון;
תישאר לך צלקת!”,
וגם אלטף את רעמת שערה
המקורזל ,שכנערה,
אותו רצתה חלק,
אבל עם חלוף הזמן,
מצאה בו יתרונות…
הו, אלי, שוב לראות
את עיני הטופז הזהוב
וגם את אפה הנשרי,
שכמו האף של קליאופטרה
לא הפריע לה לכבוש לבבות…
כנראה, אני חולמת בהקיץ, בכל זאת.
לדאדו ומאה,אבי ואמי.
*זה תרגום ועיבוד חופשי של חמש שורות מן הרומנסה “De ziua nunţii tale-ţi scriu”
מאת A. de Herz ו-Vespasian Vasilescu
“De ziua nunţii tale-ţi scriu
Acum cîteva rînduri.
La nuntă n-am să pot să viu,
Şi de-aş putea, la ce să viu,
Să mă mai vezi pe gînduri.”
Adina ROSENKRANZ-HERSCOVICI
Holon, Israel
6 martie 2015
