Mugurel Pușcaș: Poeme în dar, pentru tine FEMEIE!
FEMEIE
Femeie blândă a sufletului meu,
Tu mă-nconjori cu dragoste mereu,
În lupta vieţii mele ai un rost,
Eşti lângă mine unic avanpost.
Emani răcoarea brazilor de munte
Când e înfierbântată a mea frunte,
Cu aură de linişte si tihnă,
Mă înconjori mereu fără odihnă.
Nu aştepta să-ţi mulţumesc…Nu ştiu!…
Te necăjesc şi-mi pare rău ades,
Tu nu te supăra…Trăirea mea
E uneori, al suferinţei mers…
Tu…Iartă-mă…Stai!…Nu îndepărta
Potirul dragostei din al tău suflet,
Suportă-mă cum sunt, iubita mea,
Să simt, etern, în mine al tău umblet.
ULTIM FESTIN
Nu întreba nimic…Stai lângă mine….
Tăcerea să ne mângâie în zori,
Privirea mea să răscolească-n tine
Păcate vechi, resentimente noi.
Nu întreba nimic…Uite cum plouă…
Stropi reci, amorfi, prelinşi pe tâmpla ta,
Răstălmăcesc ale iubirii patimi,
Străină eşti…Nu te mai simt a mea.
Eşti tristă…Ştiu…Şi nu te pot atinge,
Să-ţi mângâi tâmpla…Veşnicele ploi
Ne vor îndepărta şi vor învinge
Ce-a mai rămas din iarnă, cald, în noi.
E primăvară, totul se topeşte…
Priveşti cu ochii mari şi visători
Înspre-a iubirii noastre tinereţe,
Când te purtam în braţe printre nori.
Dar trupurile…Parcă, se mai cheamă…
Vor un banal, carnal, ultim festin,
Să amăgim a sufletelor dramă,
Iubindu-ne puţin câte puţin.
Şi explodând în ţăndări de plăcere
Să ne reamintim de vremuri vechi,
Împreunând sub lacrimi de tăcere
Uitate suflete…Trupuri perechi.
DIALOG
– Clipe dragi adu-mi, DOAMNE,
Să mă bucur de EA,
S-o iubesc, de există…
Şi să simt că-i a mea.
– Clipe dragi ce vei arde
Pe-al iubirii poem,
Sunt tăciuni ce-or rămâne,
Când la MINE te chem….
– Suferinţa iubirii
De la TINE e-n noi?…
De la TINE sunt toate
Ale inimii ploi?..
Cum poţi asta a crede?…
Doar iubirea sunt EU!
Suferi singur, degeaba…
EA-i păcatul, mereu….!
Mugurel Puşcaş
(vol.”Cabana de foc”)
