Brânduşa Dobriţă : El culegea firimituri
El culegea firimituri
Un porumbel, azi, culegea firimituri
În gară, de pe dalele albastre,
Cum eu adun cuvintele când tu te-nduri
Să ni le-arunci din zările sihastre.
Atent, nimic să nu se risipească,
El se-nchina de fiecare dată,
De parcă nu s-ar fi hrănit,
Ci se gândea cum Domnului să-I mulţumească.
Primise doar o bucăţică
Şi el o tot fărâmiţa,
Deşi era acum mai mică
Cred c-ar fi dat şi altora.
Toţi ne uitam la guştiucul gulerat
Ca la făpturile nepământene.
Eram de el atâta de aproape
C-aş fi putut să-l mângâi peste pene.
Parcă dansa şi parc-ar fi vorbit,
Rotind o coadă ca de frac în pene gri-albastre,
Când deodată de psalmist mi-am amintit:
-Voi, oameni…
Până când o să tot credeţi în puterile voastre?
Brânduşa Dobriţă