Sandu Cătinean: Dansând cu Primăvara-n crâng
Dansând cu Primăvara-n crâng
Dansând cu Primăvara-n crâng
Pe-al florilor covor molatec
Un dor de toate simt că-mi sting
Prin coama visului tomnatec
Mă prinde-aşa un necuprins
Pe valuri albe de petale
Şi cânt din nou un cântec stins
Cu-n dor nespus de dulci vestale
Fecioară albă-i Primăvara
Iar dansul meu o-ncântă, simt
Şi tot valsând când vine seara
Că-s tot mai tânăr vreau să-i mint
Ea dulce mă alintă iarăşi
De-atâtea ori m-a alintat !
Un dans cu-n Trubadur tovarăş
Ce-i poartă visul prin cântat
Ah, Primăvara cum mă simte
Cât o iubesc când cânt din liră
De multe ori şi ea mă minte
Şi-apoi de ce-o dansez, se miră…
Iar eu ? dansez tot mai pierdut
Plutind pe flori înmiresmate
Un trubadur, de vis vândut
Acestei Doamne parfumate
Nu vreau să ştiu de-i ultim dans
Prin crângu-acesta înflorat
Mai bine-mi ţin în plin suspans
Un gând ce rău m-anfiorat…
Dansând cu Primăvara-n crâng
Eu simt c-am să mai cânt din liră
Prin flori, iubirile-mi răsfrâng
Sunt tot mai trist dar, nu mă miră…
Sandu Cătinean din Bonţida
