Poetul ION C. PENA – Restituiri lirice
Ion C Pena: Perceptorul – scriitor
25 august 1911 – 29 iulie 1944
Com Belitori (Troianul), Teleorman
Publicist, poet, epigramist, prozator
POET APRECIAT în perioada interbelicǎ, ION PENA (nǎscut în 1911 – mort în rǎzboi în 1944 si inmormantat in Cimitirul Eroilor din Alba Iulia) este un necunoscut astǎzi. DE CE ? Între 1945 – 1989, mort fiind, a fost ascuns de “oamenii” cenzurii în “Fondul special – interzise”. Nu le-a scǎpat nimic. Pânǎ în 2000 nu s-a știut mai nimic de el. Doar epigramiștii seniori îi mai știau epigramele în care-l creiona pe Pǎstorel. În UNIVERSUL LITERAR, suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelicǎ, UNIVERSUL, ION PENA era catalogat “Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți”. Citiți și judecați!
P a r a b o l ă
Unde sunt miresmele,
Cocorii, catapetesmele?
Cine e hoţul, cine e blestematul
Care ne-a jefuit satul?
Plecaţi în toate părţile,
Cercetaţi pădurile, cercetaţi hărţile,
Răsturnaţi împărăţiile
Şi aflaţi bucuriile.
Până la veacul mic
Mai e un drum de nimic,
O şchioapă, o săritură de piţigoi.
Să n-ajungem cu desagii goi.
Arhanghelii, îngerii, sfinţii
Aşteaptă să le ducem arginţii
Şi din toate cele câte ceva.
Măcar o aţă, o mucava.
Altfel nu dau zapis
Că vom intra în paradis
Că vom săruta mereu şi mereu
Bocancii lui Dumnezeu.
(Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 şi în „PREPOEM”, ambele din mai 1940)
Opriţi-vă
În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere şi arginţi,
Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.
Mi-e inima de fulgere ocean.
Mi-e palma năzdrăvană şi haiducă.
Opriţi-vă cu sufletul ochean
Să beţi înfiorarea hăbăucă.
Pe steiul ars de foc şi’nchipuiri
Să vă înalţ o clipă, să vă doară.
Crepuscul de altare şi zefiri
Şi vorba peste moarte să vă moară.
Nu închinaţi cu mine rugăciuni
Ci treceţi, ca barbarii, mai departe,
Mă jefuiţi de grâne şi tăciuni.
Deschis îmi e pătulul ca o carte.
Eu voi rămâne singur, vagabond,
Un cerşetor de soare şi de vise.
Voi ocoli destinul rubicond
Ca porţile de marmură, închise.
Ion C. Pena
(Publicată în „DRUM”, an IV, nr. 1 din 15 iunie 1938 şi în „UNIVERSUL LITERAR” an I, nr. 21 din 23 mai 1942)
Sursa: Revista Poesis, Nr. 9-12 / 2014
http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=20857&categorie=11
