Franko Sicra: Poezii
Iar de va fi….
Iar de va fi… ca luna să vorbească,
A nopţii taine, să îţi şoptească visul lor,
Şi stelele-n lumina lor cerească
Să-ţi lumineze taina tainelor.
Să-ţi spună despre cântul care strigă-n mine,
De-a chipului tău dor…sfâşietor…
De-a nopţii nerăbdare ceas ce vine,
Să mă petreci pe calea viselor.
Acolo unde…a crinilor petale înrouate ,
Piciorului… în cale-ţi stau covor,
Şi-a vântului plimbări învolburate ,
Sânt mângâieri şuviţelor în zbor…
Acolo te aştept în fiecare noapte,
Din tremuratul soarelui-n amurg,
La răsăritul lunii…inima-mi se zbate,
De dorul tău…din suflet lacrimi curg.
Hai… vino dar iubito, cu dor eu te aştept…
Vino dă-mi vieţii speranţă şi lumină…
Auzi de dor,cum bate inima în piept…
Vino…acuma noaptea e deplină.
Lovesc în geamuri….
Lovesc în geamuri , raze de lumină,
În case…zgomote pătrund ,
Pe-alei…zburdă-un caţel fără de vină,
E dimineaţă…doar eu mai stau dormind.
Un tril de păsărele se-aude-n depărtare,
De-aproape îi raspunde vântul somnoros,
Când se strecoară prin a frunzelor cărare,
Crescute în străjerul aleii cel stufos.
Pervazul geamului prinde viaţă parcă,
Pe el stă cocotat un mic gândac,voinic,
Ieşit de nu stiu unde…şi încearcă,
Să fure din a soarelui putere…doar un pic.
În stradă au ieşit măturătorii să gonească,
Amintirea zilei ce-a trecut de-acum,
Sa dee voie zilei noi sa poposească,
Pe-un aşternut curat al străzii şi pe drum.
Din turnul unei vechi biserici din vecinătate,
Un dangăt lin…străpunge-al zării infinit,
Îşi cântă bucuria, mulţumind de toate,
Ce Domnu-a-ngăduit în noua zi ce- a răsărit.
Buna dimineaţa și bine-ai venit, tu soare .
La tine….
La tine-am venit din nou acum,
În prag de înserare…
Acum… când gândurile se depun,
În noaptea ce răsare.
Să te întreb mă paşte gând…
De frig ţi-a fost aseară…
Căci timpul nu a fost prea blând,
Iar tu… stăteai afară.
La tin’ dorit-am ca să vin…
Veşmânt de noapte să-ţi aduc…
Şi valul rece să-ţi alin
La pieptul meu când îl apuc.
Ma iartă dară de uitare…
Ma iartă tu…iubită înspumată,
Te rog… cu mine ai răbdare,
Şi dă-mi iertare… o clipă împăcată.
Mă lasă dară creştetul învolburat,
A mâinii mângâiere să o trec,
Să liniştesc un zbucium ‘negurat,
Şi-n braţul tău… plânsul să-mi înnec .
Ploaia
Din depărtarea zări-albastre,
Din umbra norilor sărutul dând,
Pământului ce-acol se naşte,
Coboară cântec pe pământ.
Al mării valuri stau mirate
Mirajul lui le-a ‘ncremenit ,
Şi vuietul de-adânc de ape
Acum e susur odihnit.
Aripa vântului hoinar mai plimbă
Peste hotarul necuprins…
A vrăjii cânt ce înfioară
Şi-adânc pătrunde-n suflet trist.
Săgeţi pe ceruri taie zarea,
Lumini …spărgându-se în mări,
Sfârşind apoi în ea cărarea,
Se sting tăcute-n depărtări.
Ţipând cu glas temut de vreme,
În zbor albaştrii pescăruşi,
Zbătând aripi peste întins de ape,
Grăbesc spre stânci… spre-al lor culcuş.
Din negrii nouri se revarsă
Fuior de calde picături…
Şi sărutând întreg văzduhul,
Se-aşează blânde pe pământ.
Descărcând poveri de ape…
Măreţii nori…grăbesc apoi…
Spre alte zări…spre altă parte,
Dând soarelui pământ şi mări.
Când umbra….
Când umbra seri-ţi înfioară
A tale frunze verzi foşnind ,
Şi vântu-ţi cântă la vioară
Poveşti cu glasul lin şoptind,
Tu-ncrengi îl prinzi şi te-nfăşoară
Cu glasul lui din văi venind.
Din pieptul tău de codru vechi
În albie de piatră tare,
Cântându-mi doine în urechi
Despre poveşti nemuritoare,
Un fir de rouă din străvechi
Izvor de apă-nvietoare.
În larg poienilor de dor…
Pe a pleoapelor petunii,
Mai zăbovesc urma cuvintelor
Ce-şi cheamă şi acum stăpânii,
În negur-amintirilor…
Plecaţi pe veci sărmanii .
Aș vrea…..
Aș vrea ca azi… cadou să-ţi fac…
O zi… un an…sau viaţa-mi toată,
Eu…sa rămân în umbra-ţi…şi să tac…
Simţind cum fericirea mă îmbată.
Să stau privind la chipul tău zâmbind,
Să-mi sorb din el nectar de fericire,
Să stau aşa… să stau trăind…
Aşa aş vrea… fără sfârşire .
Din ochii tăi să-mi fac lumini
Ce drumul vieţii să-mi lumine,
Şi glasul… ghid…fiind printre străini,
Să îmi arate calea către tine.
Cu părul tău as vrea să şterg,
Lacrimi…ce-a timpului clipe au spălat,
În nopţi privind la stelele ce merg,
In zori…ducându-mi chipul adorat.
Aş vrea… cunună sa îţi fac…
Din visele ce viaţa îmi străbate,
Cu dorul meu să îţi îmbrac…
Zilele ce se vor scurge mai departe.
Franko Sicra
Ravenna
2015
