Violetta Petre: Troc în piaţa neiubirii
Troc în piaţa neiubirii
Perpendicular pe iris, din emoţia trezirii
A căzut albastrul nopţii, cu dorinţe încolţite
Germinând sămânţa florii, (precum este-n legea firii)
Violet de genţiană cu iluzii rătăcite…
Luna şi-a schimbat orbita, plictisită de rutină
S-a îndrăgostit de-o novă, şi-a lăsat în urma ei
O planetă în derivă, pământeni călcaţi de vină
Ameţiţi de-aşa surpriză şi nebuna de la trei
Singura cu ruga-n suflet şi cu doliul prins de soare
Cântă la pian ”nocturna”, cu Chopin, la patru mâini
Eu privesc la Perseide, simple stele căzătoare
Dar ce umbre ne-nconjoară şi ce-ncăierări de câini!
Nu mi-e teamă de necine, doar o vină de mi-ar plânge
Să mă pedepsesc o noapte cu tăcerea-n necuvinte
Răni deschise, fluvii moarte se-ngrozesc de-atâta sânge
Intră viii-n cimitire, morţii scapă din morminte…
Perpendicular pe inimi, Cupidon ţinteşte iară
Rătăcind prin jungla nopţii, printre iele stând la pândă
Genţiană violetă, o săgeată te doboară
Dar iubirea-n neiubire, pe un vers o să te vândă.
Violetta Petre
