Mugurel Pușcaș: Mă întorc….
MĂ ÎNTORC…
Mă întorc….La Tine-i veşnicia,
N-o să mă întrebi de ce-am venit…
Tu ai fost în viaţa mea scânteia
Începutului către zenit.
Rătăcit…Din lumi transcedentale
Istovit de patimi….Efemer….
Mă întorc din sfere planetare,
Jinduid o lacrimă de cer.
Nu-ntreba de ce privirea-mi oarbă
Ocoleşte ochi dumnezeiesc,
Deseori am fost atât de singur…
Deseori lipsit de lut ceresc.
Însă n-am uitat…Tu?.. Eşti cu mine
Şi te-am pomenit când mi-a fost greu,
Peste punţi şi praguri de suspine
A mea pavăză ai fost mereu.
Doar iubirea Ta nu are margini…
În tristeţea Ta, fără sfârşit,
Să mă ierţi…Din ale vieţii pagini
Mă întorc, Părinte, ostenit…
NIMIC
Fir de nisip într-un ocean,
E fiecare pământean…
Trăirea sa e doar un fulg
Căzut, topit, într-un amurg.
E viaţa drumul fără sens,
Al morţii vis, al morţii mers,
Nu se ajunge nicăieri…
Suntem ai timpului şomeri.
Nimic…E totul ce am fost
În lumea noastră fără rost….
Anii s-au dus…Sărmani bătrâni,
Pereni, vremelnici, cabotini.
******
( Vreau infinitul să înving,
Spre Dumnezeu să mă preling,
Să-mi lumineze-al vieţii rost,
Să simt, să fiu CE NU AM FOST….)
Mugurel Puşcaş
(Liga Scriitorilor din România)
(vol.”Cabana de foc”)
Imagine internet