Valentina Teclici : Poezii
Dialog
Mâna dreaptă e pasăre,
Mâna stângă, colivie.
Ochiul drept e fluture,
Ochiul stâng, plasă.
Gândul drept, arbore,
Gândul stâng, topor.
Cu-n cuvânt te chem,
Cu altul, te-alung,
Cu-n gest te-adun,
Cu următorul, te-mprăştii
Şi fiecare impuls
Are un frate geamăn
Care-l distruge,
Iubeşte-mă la fel:
Cu dorinţa plecărilor
Şi durerea rămânerii,
Cu ispita de-a-nşela
Şi încrederea-n fidelitate.
Poate ieşim la liman!
M-am visat…
M-am visat astă-noapte o pasăre
Cu-aripi senine ca speranţa.
Aveam culoarea dorului
Şi energia dorinţei.
Aripile atingeau în zbor
Clapele abisului.
Simţeam libertarea de-a fi,
Puterea de-a-ndrăzni şi-acţiona
S-ating prin zbor absolutul.
M-am visat astă-noapte o pasăre
Cântând la pianul abisului
În zborul ei de foc, spre neant.
În zori, întinzându-mi aripile,
Mi-am spus:
„A fost doar un vis.
M-am visat o femeie cu aripi
Învăţând de la păsări
Libertatea de-a fi”.
(Publicata in antologia “Voices of Israel” 2014)
Pygmalion
Ca Pygmalion, am sculptat
Sensul vieţii mele în azurul credinţei.
Cu dalta albastră, de vioară,
Am ajustat sentimentele
Până au devenit tril în flautul lunii.
Cu dalta albă, de aripă,
Am sculptat crucea neagră
A ceea ce-am crezut că mi-a fost dat,
Încât trandafirii s-au stins împăcaţi.
Cu dalta cenuşie, de clepsidră,
Am cioplit speranţele
Până au doinit verde, în cuibul luminii
Şi-au umplut câmpia de poeme.
Cu dalta neagră, de granit,
Am sculptat ziua de ieri
Când apusul o lua-naintea răsăritului
Şi noaptea domnea ca o regină.
Cu dalta roşie, de flacără
Am sculptat ziua de mâine
În care Galateea prinde viaţă
Şi viaţa-n mine arde torţă
Luminând calea miilor de poeme
Simţite şi nerostite.
Valentina Teclici
