Carmen Simion: poesis
ZBOR
Atâta timp îmi trece-n zbor,
departe, în nemărginire
mă clatină o lacrimă de dor
și-un gând îmi cade-n ruginire…
Ce lung mi-e drumul către zi!
Când e desprins din taina vieții,….
îl răscolesc prin poezii
cu liniște, sub umbra nopții…
Și dacă-am să mă-ntorc în timp,
jucând doar rolul de actor,
între vis și zbor, tacit răstimp
îmi înfășoară zilele cu dor
și pot mereu s-aștept, să sper…
că timpul nu este efemer…
IUBIRE GEOMETRICĂ
Mi-am desenat în inimă
un cerc înscris în pătratul iubirii,
l-am colorat cu o pană de curcubeu
înmuiată într-un diametru plin de șoapte,
și, când să-l mângâi cu poala privirii,
m-a aruncat într-un cerc… vicios…
M-a împins tot mai departe…
Am decis să-l rostogolesc printre amintiri,
să-l șterg cu urechea minții,
fără a-mi aminti de ce…
mă mulțumesc cu puținul
sub care m-a cuprins… înfiorarea…
Nu-mi rămâne decât să mă tratez
cu niște raze tremurate,
să le agăț de centrul unui univers ovalizat
și să mă trezesc, strângând în brațe,
un cerc plin de… speranțe…
ȘAH PE TABLA VIEȚII
m-am trezit printre clipe cărunte,
o damă pierdută pe câmpuri
uneori prea albe, alteori prea negre,
secunde cad atinse
ca niște pioni mutați cu gândul…
sunt doar lemne cu suflet
în turnul mângâiat cu grația iubirii
săritura calului fără copite
zboară spre un câmp verde
fărâmițat de viață
se trântește ușa
scârțâie balamalele închizând zile și nopți într-o cutie…
pe aceeași tablă de șah, gânduri transparente,
pioni, nebuni,
regina dă la final ”șah – mat”…
”le roi est mort, vive le roi!” …
Carmen Simion
(volumul ”Eterne nostalgii”)
