Anna Nora Rotaru: Călător nocturn
CĂLĂTOR NOCTURN
Străine,în pragul casei mele mi-ai venit!
Ce vânt te-aduce,din ce îndepărtat meleag?
Cu calul ostenit de drum,la poartă priponit,
Mi-ai apărut la miez de noapte,călător pribeag!
Acuma,când vuiește vântul și-i furtună,
Când norii de colb cenușiu în aer se ridică,
Tu mi-ai venit să-mi pui pe masă o cunună
De flori de colț,culese-atunci când luna pică.
Încă mai au pe ele stropi din dimineți cu rouă,
Mireasma proaspăt-a zăpezii de pe-abrupte stânci
Și-a pinilor pe care se preling lacrime când plouă,
Și când geme viscolul alene cu șoaptele adânci.
Și mi-ai sosit pe neașteptate-n căsuța-mi mohorâtă,
Când eu-mi trăsesem de demult obloanele la geam,
Când așteptarea se rătăcise prin colțuri amărâtă,
Și deznădejdea mă săruta pe pleoape când plângeam.
Deodat mi s-a părut că ceru-n două se despică
Și-mi zvâcni rana în inima-nchisa-n colivie!
Simții un înger,cum pe aripa lui mă ridica
Trezandu-mi viața-n vene din neagra-i trândăvie.
Ți-am pus pe masă o pâine și-o cupă cu nectar
Și-am rămas așa-ndelung să te privesc pierdută;
Deși vremea a trecut, simt că timpul n-are hotar
Și poate te-oi lăsa să-mi cucerești o ultima redută !
Anna Nora Rotaru
Artist plastic Anna Nora Rotaru
(colecția personală)
