Mugurel Pușcaș – Reghin: ,,Orașul de pe deal”
SOMNUL ORAŞULUI ( I )
Privesc cum doarme ” Oraşul de pe deal ”
Iar primăvara-n geam tăcut îmi bate…
Viorile-n acorduri de cristal
Se arcuiesc spre cer, plângând în noapte.
Pe trotuare trecători-s rari,
Doar jos la ” Silva ” parcă e lumină,
Doi moşi întârziaţi, la un pahar,
Răstălmăcesc isprăvi de-o săptămână.
Balconul meu e suspendat de nori,
Văd vârfuri de biserici sub cer de smoală,
Iubesc oraşul prăbuşit spre zori,
Suflete triste vin de mă-nconjoară…
Sunt cei plecaţi…” Oraşul de pe deal ”
Se-ndreaptă spre un mâine plin de viaţă,
Cu primăvara, ţintă, ideal,
Mă-ndrept şi eu spre-o altă dimineaţă.
SOMNUL ORAŞULUI ( II )
Privesc cum doarme ” Oraşul de pe deal ”
Spre dimineaţă visul se prelinge…
E toamnă, încă, multă-n calendar,
Octombrie, încet, abscons, se stinge.
Decoru-i monoton şi ruginiu,
Bizare constelaţii zboară-n noapte,
Oraşu-mi pare tainic şi pustiu,
Din case mai răzbat suspine, şoapte…
Văd vârfuri ce străpung neabisal,
Sus, la ” Pădure ” se sărută fagii,
Mă bântuie din nou un vis veral,
Cu ochii verzi şi buze dulci ca fragii.
Se-mperechează frunze pe alei,
Un ultim gest de clorofile-amoruri,
Cu iz de mentă şi miros de tei,
Mă prăbuşesc într-ale mele doruri…
Privesc cum doarme ” Oraşul de pe deal “,
Noiembrie, tăcut, în geam îmi bate,
Sub potpuriu de toamnă, ireal,
Te mai aştept în cartea vieţii…Parte…
Reghinul Săsesc – Piața
SOMNUL ORAŞULUI ( III )
Privesc cum doarme ” Oraşul de pe deal ”
Iar focul în cămin, încet, se stinge…
Un ultim vers mocneşte, ireal,
Cerneala pe hârtie se prelinge.
Mesteceni dalbi se răţoiesc spre cer,
Îşi împletesc cununi din praf de soare…
Un menestrel, aed cuprins de ger
Nu are somn…Tăcerea ta îl doare.
Prăpăstii şi genuni, în abisal…
Telurice..Vremuri autumnale,
Ne-nlănţuie şi ne cuprind veral
Împărăţind amoruri ancestrale.
Sunt treaz…Privesc la luna ca un scai,
Ce poposeşte peste toţi şi toate,
Te-aştept la ceas de ziuă la un ceai,
Să ne întoarcem în singurătate.
La geamul meu eşti unic felinar,
Peste păcate, idealuri, dogme…
Mai ard în sobă urme, vagi, de jar,
Se împletesc în ale tale forme.
Tomnatec, anodin…În cartier,
Placid şi elegiac , privesc în noapte,
Oraşu-nconjurat e de mister…
Mi-e dor de tine, de-ale tale şoapte.
Privesc cum doarme “Oraşul de pe deal”,
Ştiu c-o să vii…În asta penurie
De dragoste, de vis, de ideal…
Cerneala se aşterne pe hârtie.
Mugurel Puşcaş
( Liga Scriitorilor din România)
