Mioara Hususan: poesis
Autobiografie
În ani viața s-a scurs
Și printre lacrimi, iubirea a apus…
Să nu am tragere spre viu,
Sufletul să-l simt pustiu.
Lucrurile întorsatură iau,
Când trec de supraviețuire
Și ajung încet la simțire…
În mine doi oameni se zbat,
Unul puternic și cald, armonios
Iar celălalt timid, modest și dureros.
Când singur și al nimănui ești
Ai vrea mereu să dăruiești,
Și darul vine ca și o condiție,
Timpul se transformă-n evoluție.
Toate devin scop și țel,
Credința apare altfel;
În muncă și oameni te avanti
Fruntea încerci să descrunți,
Lacrimi ce curg pe obraz,
Ajung margaritare de topaz.
Zâmbetul din suflet vine,
Pacea mereu înspre tine.
Restul este necondiționat
În vers, bine menționat.
Asta sunt, simt și trăiesc
De minciuni, zilnic mă feresc….
Vultur în zbor
O stare vecină cu dorul
Cu clipa și gândul și zborul,
Lângă tine poposesc
Și mă face să zâmbesc.
Un vultur cu aripi deschise
Planează ușor printre vise
Și smulge o pană și-un gând,
Precum o floare albă din pământ.
În turnul de fildeș aș vrea să-l închid
Și starea și clipa de care depind,
Efemere sunt toate zice soarele mereu,
Înclin să cred că, nu este chiar greu…
Privirea ageră și vultur în zbor,
Turnul de fildeș, gândul onor
Și floarea cea albă pe cerul senin,
O urmă de parfum aduce zâmbind
Privind peste umar
Te caut și apari printre rânduri
Te strig și vii printre gânduri.
Totul e semn de întrebare,
Multe răspunsuri când dai căutare!
Zilele trec și nopțile odată cu ele,
Iar visul urcă…incet către stele.
Nu încetez a mă întreba
Ce se întâmplă în viața mea?
Trăiesc la cumpăna dintre zile
Zâmbesc, iar bucuria străbate mile..
Ce e versul și hârtia?
Când prin vârf, curge trăirea?
Am dat mâna cu speranța
Și mi-a zis că asta-i viața.
Bune și rele vin mereu pe pământ
Lacrimi curg chiar și în gând
Uneori ma mir privind în urmă,
Câte sunt, dar câte se strâng în urnă,
Nu caut mistere să dezleg
Printre lucruri simple eu alerg.
Pe toate le –îndrăgesc,
Viața-n vers ele împlinesc.
Mioara HUSUSAN
