Vasilica Grigoraş – Introspecţii : tanka (II)
Îmi spunea mama:
cântatul cocoşilor
îi ornic perfect-
cine ne poate trezi
din somnul neliniştii?
x
Zâmbetul nostru-i
un fulg de nea pe obraz
şi-n suflet un crin-
zbor pe aripile lui
e lumina-mplinirii.
x
Cu ochi de copil,
din cerdacul casei văd
freamăt de stele-
privind atentă în mine,
mi-am regăsit liniştea.
x
Corabia vieţii
hălăduind pe valuri-
îngenunchind,
deschid inima spre Cer
să pătrundă lumina.
x
Iat-un curcubeu
pe umerii cerului-
cu discreţie,
seninul îmi inundă
încet viaţa spre apus.
Vasilica Grigoraş