Mugurel Pușcaș: Roata vieții
ROATA VIEŢII
Roata vieţii-i colbuită,
Clipe trec… Nu se întorc…
Stă olarul şi priveşte,
Cărutaşu-i la mijloc.
Telegari ce nu au splină,
O-nvârtesc pe-acelaşi drum…
Tu?… Stai singur în calească,
Aşteptând timpul postum.
Bucurii, iubiri, tristeţe
Le trăiesti, vizionar…
Roata-i veşnic colbuită,
Drumu-i viaţa ta de jar.
Roata vieţii se-nvârteşte,
Monoton, stereotip…
Olarul şi cărutaşul
Nu au parcă acelaşi chip?…
Începutul şi sfârşitul…
Telegarii-au ostenit,
La sfârşit de drum… O Doamnă…
Te conduce-n infinit.
CĂLĂTORIE
Încerc să mă furişez undeva,departe…
Acolo trupul meu va fi
Doar o simplă iluzie…
Voi lumina încăperi reci şi sumbre
Cu scânteia privirii inexistenţilor ochi.
Am reuşit să ajung ACOLO, departe…
Spasmodic şi ritmic, memoria-mi erupe…
Îmi amintesc de vremurile
Când aveam brate
Şi mângaiam cu ele tainele viselor…
Am plecat mai departe….DEPARTE….
Unde soarele răsare şi nu mai apune…
Călător într-o lume-a ideilor.
Mi-e dor de amorul sufletului meu
Cu Măria-sa….TRUPUL!
Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor din România)
(vol.”Rug de stele”)
