Franko Sicra: poesis
Se scutură în zori…
Se scutură în zori mănunchi de vise,
Vântul zilei…. le spulberă în zări,
Când frigul dimineţii retrage în culise,
Dorinţa unei nopţi… val de visări.
Mi-ai trecut din nou prin noapte,
Mireasma ta…s-a răspândit pe perna mea ,
Înfiorat fiind…de-a tale şoapte,
Gemea un suflet…în plâns de dor de ea .
Simţeam sărutul tău pe buze,
Si braţul gingaş cum mă cuprindea,
Din ochi îţi scânteiau lumini difuze,
Sclipiri care în ceruri mă răpea.
Când mâna-ţi firavă se rătăcea prin păr,
În mângâierea dorului ce gândul stăpânea,
Doream cu dragostea-ţi să îmi acopăr,
Fiinţa…. ce pe tine te dorea.
Erai un vis… sau o dorinţă…
O vraj-a nopţii venită de neunde,
Dar un blestem… te fură-n dimineaţă,
Lăsându-mi doar un dor… pe-a gândurilor unde .
Din nou…..
Din nou…. din nou ai poposit
Pe geana-mi obosită,
Acum… când noaptea a venit,
Cu amintiri de-o clipă.
Atunci când buzele în tremur spun,
Cuvinte…. nerostite….
Doar…. doar tu mai ai cuvânt,
Prin pleoapa-mi obosită.
Cuvântul sufletului dai….
Prin bobul de cristale
Ce poposeşte-n ochi de jar,
Căzând apoi poale.
Un alt cuvânt din suflet îmi va izvorii ,
Având…. aceeaşi soartă…
Pe-obraz…. scurt timp va poposi
În drum spre o ţarînă moartă.
Doar visul… el va dainuii….
Acum…şi -n vesnicie….
În el… tu doamna mea vei fii
Chiar de eşti o amăgire
Îşi cerne noaptea….
Îşi cerne noaptea vis doinind,
Pe aripe de stele,
Eu stau la geamuri aşteptând
Cu gandurile mele.
Din lună picuri de lumine
Lovesc în umbrele pierdute ,
Iar stropii ei trezesc în mine
Dragi amintiri avute.
Tu dormi, pe perna t-a rămas,
Un trandafir în floare,
Furat de min’ cândva în ceas
De înseratică plimbare.
Pe buze vorbe îţi şoptesc,
Un nume sau… părere,
Ma chemi prin vis,eu mă grăbesc
Să-ţi fac a ta plăcere.
La capul tău îmi odihnesc,
În clip-amarnic dorul,
Prin părul lung când pribegesc
O mână,mângâind odorul.
Tu dormi…tresari prin somn arare,
Din vis mă chemi să vin la tin,
Pe-a căilor poteci stelare
Sa fim doar eu… şi-un vis divin.
În zborul clipei ce-a trecut,
Sărut a ta făptură,
Şi trec şi eu în azimut
Pierdut în umbra din negură.
Picuri… stropi de vise cad,
Din luna vrăjitoare ,
Doinind…vărsând în mine iad,
De doruri care doare.
Din genunea…
Din genunea nevăzută
Vin în grabă către maluri,
Insoţind glas de lăută,
Cavaleri… călări pe valuri.
Se reped molcom spre ţărmuri
Obosiţi de-atât pribead ,
Se-odihnesc… şi-apoi cu treburi
Se întorc din nou în larg .
Lung în urma lor ecou… răsună
Ce cuprinde stânca…. valul,
O chemare-n clar de lună,
Celuia rămas cu malul.
Dintre-a cerului petale…
Dintre-a stelelor cunună…
Pe a lunii rază cale…
Vis în mare se adună.
Serenisime sirene,din adâncuri izvoresc ,
Se-adună-n malul mării ,printre alge ce foşnesc ,
Şi în şoapta lor cea dulce precum graiul îngeresc,
Visătorul de pe maluri, înspre valuri îl momesc.
Chip de doruri dau sclipire
Din al largurilor hăuri,
Şi stârnindu-ţi amintire
Te îndeamnă să te-alături .
Tu cuprins de-al lor miraj
Pas cu pas pe val păşeşti,
Dându-i corpului curaj
Spre adânc călătoreşti .
Iar în liniştea deplină
Din adâncul apelor,
Vei rămâne mână-n mână,
Cu iubita viselor.
Dară marea-şi cheamă valul,
Iar cu el…. sirenele…
Spre al negurii hotarul,
Duc cu ele visele.
Doar un suflet trist şi singur
Din nisip adună vise,
Făurind cu ele mugur,
Pentr-un viitor de alte vise.
Iar de va fii….
Iar de va fi… ca luna să vorbească,
A nopţii taine, să îţi şoptească visul lor,
Şi stelele-n lumina lor cerească
Să-ţi lumineze taina tainelor.
Să-ţi spună despre cântul care strigă-n mine,
De-a chipului tău dor…sfâşietor…
De-a nopţii nerăbdare ceas ce vine,
Să mă petreci pe calea viselor.
Acolo unde…a crinilor petale înrouate ,
Piciorului… în cale-ţi stau covor,
Şi-a vântului plimbări învolburate ,
Sânt mângâieri şuviţelor în zbor…
Acolo te aştept în fiecare noapte,
Din tremuratul soarelui-n amurg,
La răsăritul lunii…inima-mi se zbate,
De dorul tău…din suflet lacrimi curg.
Hai… vino dar iubito, cu dor eu te aştept…
Vino dă-mi vieţii speranţă şi lumină…
Auzi de dor,cum bate inima în piept…
Vino…acuma noaptea e deplină.
Prin colbul….
Prin colbul zilelor amare ,
Trecut-am apăsat din greu ,
Duceam în suflet o durere mare,
Ce apăsa şi mă-ndoia mereu .
Priveam în jur la ceilalţi trecători,
Prin vadul vieţii…călători ca min,
Vedeam la unii,umbre de rumori ,
Şi zâmbete uitate pe un chip senin.
Cu capul aplecat atunci treceam ,
Poteca zilnică priveam îngândurat,
Şi mă-ntrebam cu ce-am greşit de am,
O viaţă…grea de îndurat .
Răspunsul nu găseam nicicum,
Nici în stelele cu care-ades vorbeam,
Nici soarele nu mai dorea acum,
Să-mi spună de dorul ce-aveam.
Mă regăseam în taine de visări,
Unde refugiu zilnic căutam ,
Unde-mi lăsam pe-aleile din zări,
Să-mi zburde dorul ce aveam .
Hoinăream de mâini cu fericirea,
Băteam câmpii în lung şi-n lat,
Când oboseala ne-ajungea simţirea ,
Odihna ne dăde-al visării pat .
Îmbrăţişaţi …în meandrele uitării,
Rătăcitori prin pulberea de stele,
Dădeam tributul nostru valurilor zării,
Un om şi-un vis…un călător prin stele .
Franko Sicra
Ravenna
Italia
