Cuvânt și iubire

„Căci din două una. Sau aceşti oameni (politicienii – s.n.) sunt cu toţi genii şi prin calitatea muncii lor intelectuale merită locul pe care-l ocupă sau, neproducând nici o valoare si nereprezentând nici un interes general decât cel al stomahului lor propriu, trebuie reîmpinşi în intunericul ce li se cuvine. Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învaţaţi nici cât negru sub unghie, fabricanţi numai de palavre, meseriaşi nu, bresla cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşerte, leneşi cari trăiesc din sudoarea poporului fără a compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fuduli, mult mai înfumuraţi decât colaboratorii din nemurile cele mai vechi ale ţării”. (M. Eminescu. Cine guverneaza “dulcea” ta Romanie? Timpul, 1877)

            Sunt cuvinte dure, dar spuse cu patimă de marele poet şi patriot M. Eminescu la timpul său. Dar cât de perfect, din păcate, corelează cu situaţia de astăzi din biata şi veşnic zbuciumata Basarabie, în special, acum când se afla sub un real pericol din partea Rusiei revanşarde putiniste. Am impresia că dacă Eminescu ar trăi astăzi şi ar fi scris ceea ce a scris atunci comanda guvernanţilor ar fi fost aceeaşi „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”. În sfârşit, după aproape două luni de negocieri cu uşile închise s-a ajuns la un rezultat penibil: crearea unei alianţe mici doar din 2 partide – PLDM şi PD, Pl rămânând şi de această dată în afara guvernării. A venit timpul sa rupem tăcerea. Din păcate s-a întâmplat ceea de ce ne temeam mai mult. Prin înțelegerea recentă dintre PLDM şi PDM ne-a fost confiscat votul proeuropean din 30 noiembrie, unde noi, electoratul, am votat pentru o coaliţie între cele trei partide. Noi am votat pentru un curs European fără comuniști. Aşa ne-au îndemnat Filat, Ghimpu s.a. La ce am ajuns? Ghimpu dus in opoziţie (alături de Dodon!!!), iar  Filat şi Lupu au ajuns la cheremul lui Voronin. Un guvern minoritar va fi o jucărie în mâinile lui Voronin, care va şti ce să facă cu ea, cum să profite de norocul căzut ca mana din cer. Să nu ne facem speranţe false. Acest vulpoi bătrân va şti să profite din plin din această situaţie, țesând mreje, în care vor cădea ba unul ba altul. Dacă guvernul majoritar al lui Filat a fost demis atât de uşor acum doi ani ce să mai vorbim despre guvernul minoritar fie şi cu Leancă în frunte, care a declarat lupta cu corupţia la cel mai înalt nivel. Cum va putea premierul Iu. Leancă să pornească lupta cu corupţia declarată recent, dacă va trebui să înceapă de la Voronin, Plahotniuc şi poate cu cineva din propriul partid în această situaţie?

Până acum am fost şi eu de părerea ca alianţa proeuropeană să fie creată cu orice preţ. Miza e prea mare pentru a face jocuri politice între vestul democratic şi orientul rusesc sălbatic.  Odată ce acest lucru nu s-a întâmplat pot să-mi permit să nu tac, să-mi exprim opinia proprie, indiferent dacă o să placă sau nu cuiva.

Miopia politică a celor trei este fără margini: Ghimpu cu intenţiile sale bune nu a calculat până unde poate fi întins arcul ca să nu se rupă; Filat – în ura sa oarba faţă de liderul PL nu a înţeles că fără o aripă dreaptă va deveni o jertfă uşor digerabilă a stângii. Tot mai mulţi oameni de forţă părăsesc PLDM. La început a fost A. Tănase, V. Nagacevschi, mai apoi M.Godea, mai târziu I.Butmalai, iar acum a se vedea declaraţiile recente de părăsire ale miniştrilor PLDM-isti D. Recean şi O. Efrim. De ce oare au făcut acest pas? Oare nu din cauza că au văzut că în noua coaliţie ei vor fi cu mâinile legate. Păcat. Un partid atât de promiţător la începuturi degradează tot mai mult. Ce facem atunci domnilor liberal-democraţi cu promisiunile electorale (depunerea în 2015 a cererii de aderare la Uniunea Europeană; obţinerea statutului de ţară-candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană în anul 2017; implementarea majorităţii prevederilor Acordului de Asociere cu UE pînă în 2017; integrarea în UE în 2020)? Cu cine aveţi de gând să realizaţi aceste promisiuni? Cu Voronin sau doar cu Lupu? Oare liberalii, aşa cum sunt, nu ar fi mai de ajutor în realizarea propriilor promisiuni electorale?

Găsim grăunțe raționale nu în toate cele 14 solicitări ale Partidului Liberal. Însă în câteva  dintre ele sunt prezente: „Întoarcerea banilor furaţi de la Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank”. Este un lucru aşteptat de societate. Acest lucru, într-un fel, l-a recunoscut şi Iu. Leancă când a promis că va fi organizat un audit internaţional. Deci, există şi în PLDM forţe capabile să contribuie la aducerea luminii în această problemă. Însă acceptarea acestei cerințe ar însemna că PLDM și PDM recunosc că s-au furat banii. Cum vor proceda? Poate aceasta ia deranjat mai mult şi au luat decizia care au luat-o. „Rezilierea contractului de dare în gestiune a aeroportului”. Este o altă decizie multaşteptată de societate, luând în consideraţie modul fraudulos cum a fost înstrăinat aeroportul internaţional Chişinău. Liberalii doar au scos-o în vileag. „Adoptarea unei noi Constituţii pentru a evita pentru totdeauna depăşirea crizei ce ţine de alegerea preşedintelui Republicii sau procurorul general”. Este o cerinţă logică şi la moment a liberalilor, iar acum când pcrm este mai conciliabil, ar fi putut să fie realizat acest deziderat. Doar să fie voinţă politică. Acum ar putea fi modificată Constituția cu specificarea clară că Președintele este ales de întreg poporul, poate chiar și Procurorul General. „Depolitizarea şi reforma Procuraturii Generale, CNA şi CNI”. Unii spun că e imposibilă acum, că propunerea liberalilor de a o scoate de sub politic sau prin numirea în fruntea ei a unui străin este irealizabilă. Totul este posibil dacă este voinţă politică. Şi anumite articole din constituţie pot fi schimbate acum dacă va fi această voinţă politică. Dar lupta împotriva corupției și edificarea unei justiții independente sunt cele mai importante, este o necesitate stringentă dacă luăm în considerație că va fi una din cerinţele de bază ale partenerilor europeni în calea noastră spre integrarea europeană. Aşa a fost şi în România. Graţie voinţei politice a preşedintelui Băsescu (de altfel, multdiscutat pentru alte decizii mai puţin bune)  această reformă a avut loc în România şi astăzi se culeg deja roadele acestei reforme. Câţi demnitari certaţi cu legea se află deja după gratii. Cine să facă această reformă la noi? Greu de spus, dar fără această reformă nu va putea fi dusă lupta cu corupţia, acest vierme care tocește societatea din interior. Un singur ministru (Papuc) a ajuns să fie judecat însă şi acestuia i s-a permis s-o şteargă din Republică, nu fără concursul unor suspuşi, luând în consideraţie reacţia bolnăvicioasă a lui Voronin (e de înţeles această reacţie a lui Voronin, luând în consideraţie că subalternul de atunci Papuc nu a procedat la 7 aprilie de capul său). Să fi fost şi aceasta un târg la negocierile duse cu uşile închise dintre PLDM, PD şi PCRM?). Ne-am aşteptat ca atitudinea liberal-democraților să fie mai fermă în această problemă, în consonanță cu obiectivele declarate pe parcursul campaniei electorale. N-a fost să fie. Dezgolindu-şi spatele PLDM a mers în coaliţie doar cu PD şi, neformal, cu PCRM. Pe centru-dreapta a rămas de unul singur atunci când pe stânga sunt PD (Lupu), pcrm (Voronin) şi de ce nu în anumite condiţii şi psrm (Dodon). Până la urmă pe stânga câştigul nu va fi nici al lui Lupu, nici al lui Voronin, ci al Moscovei reprezentată acum prin coada sa de topor Dodon. Recentele alegeri au demonstrat acest lucru: un partid abia născut cum este psrm a căştigat cele mai multe voturi. Votanţii lui Voronin, care este în cădere liberă (60% în aprilie 2009, 49% în iulie 2009, 40% în 2010, 17,5% în 2014), nu se vor duce la Lupu, cum considera el, ci, în mare parte, la Dodon.

În democraţiile occidentale stabilizate bătăliile se duc, în mare parte, între două partide de bază, care alternează la putere. La noi PLDM a avut şansa să devină un partid puternic de centru dreapta, iar PDM – un partid de centru stânga. Având în alegerile trecute 32 de mandate acum s-a redus până la 23 mandate. Dacă această tendinţă va rămâne în continuare (dar comportamentul de struţ al liderilor PLDM nu demonstrează stoparea lui) la ce să ne aşteptăm la următoarele alegeri, care ar putea să se petreacă nu neapărat peste patru ani. În aceste condiţii

PLDM ar trebui să se repoziționeze (cât nu-i târziu) mai aproape de albia valorilor de centru-dreapta. Asta ar însemna mai aproape de Partidul Libera (cu tot cu conservatismul și imprevizibilitatea lui) și mai departe de PD și PCRM, care de la o vreme, se aseamănă tot mai mult, atât prin tot ce fac, cât şi prin asemănările ideologice, de ”cadre” (comuniștii Lupu, Plahotniuc, Sîrbu etc.) și de orientare geopolitică ”fără orientare geopolitică”.

Gâlceava dintre cei doi cât pe ce nu ne-a costat capitala. A fost suficientă o relativă înţelegere între Filat şi Ghimpu şi calea lui Dodon spre mult jinduitul post de primar al Capitalei a fost barată, dar la limită, chiar pe marginea prăpastiei. Ce vom face însă în primăvara, la alegerile locale? Vom pierde şi capitala aşa cum am pierdut prosteşte puterea centrală, pe care am avut-o în mâini dar s-a dus, s-a spulberat ca şi speranţele noastre? Poate mai mult ca oricând este necesara o reacţie pe potrivă a societăţii civile? În situaţia în care se află astăzi cele două partide de dreapta este riscul major de a pierde Capitala, ceea ce este foarte grav. “Casa arde iar baba se piaptană” spune un vechi proverb românesc.

Acum mai mult ca oricând avem nevoie nu de ultrapatrioti ci de oameni treji la minte, realişti care, în orice condiţii, să ne ducă spre integrarea europeană, cât mai departe de imprevizibilul urs din est. Situatia este una critica. Invazia rusească în estul Ucrainei escaladează. Teroriştii proruşi susţinuţi de armata rusă s-au apucat de bieţii locuitori ai altui oraş ucrainean – Mariupol. Dupa cum decurg evenimentele proiectul lui Putin „Novorosia”, victime ale căruia în caz de realizare vom fi şi noi, este în plină desfăşurare. Coloana a 5^-a de la noi cu concursul cel mai direct al celor trei prin miopia, de care dau dovadă, pregăteşte calul alb lui Putin pentru intrarea triumfală în capitala aşchiei de Ţara pe nume Basarabia.

Valeriu Dulgheru