Vasile Tudorache: poesis
Va fi cu dor…
Am o scânteie-n ochii mei
Din inima ce-a prins văpăi
Te-aș prinde-n focul ei domol
Să ardem amândoi ușor
Stinși doar de dor
Nu vreau să fiu un călător
Fără folos pe acest pământ
Desfac al dragostei zăvor
Să-ți intre-n inimă și-n gând
Să nu-mi duci dor
De dragoste nu vreau să mor
Momentul mi-l consum ușor
Cât mai trăiesc fac legământ
În prejma ta mă ai oricând
Purtat de dor
Nu mă gândesc doar la prezent
În taină-ți las un testament
Să stăpânești când o să mor
Iubirea mea și nu-i ușor
Va fi cu dor
Dacă ai fi…
Dacă ai fi o floare pe cresta unui munte
M-aș face-o ederă ca să unesc destine
Bătuți de picătura ploilor mărunte
Să vestjesc încet alăturea de tine
Dacă ai fi în noapte o pasăre străină
Ți-aș oferi un cuib în sufletul meu larg
Ca să rămâi pe veci în dragoste divină
Iubind ca pescărușul al navelor catarg
Și dacă vântul bate s-avem rădăcină
Rămâi pe veci în suflet în cuibul de amor
Să nu mai stai pe stâncă în noapte o străină
De-o viață împreună să nu mai ducem dor
Vasile Tudorache
